La jumătatea secolului XX, în ciuda reticenţei comuniştilor faţă de cibernetică, cercetătorii români erau fascinaţi de electronică şi tehnici de calcul. Primul calculator automat din lume a fost construit în 1941, însă abia după mai bine de 15 ani a fost pusă în funcţiune o maşinărie care ar merita să poarte numele de strămoş al actualelor computere de birou. Primul computer construit în România a fost CIFA-1 (Computerul Institutului de Fizică Atomică), în anul 1957, fiind un proiect al inginerului Victor Toma, România fiind a opta ţară din lume care construia un asemenea calculator. În aceeaşi perioadă, la Facultatea de Electrotehnică a Institutului Politehnica Timişoara, doi veri evrei, originari din Caransebeş, începeau documentarea pentru construirea unui alt computer. După o muncă de câţiva ani, Iosif Kaufmann şi Wilhelm Lowenfeld, ajutaţi de o echipă de tehnicieni de la Facultatea de Electrotehnică (aflată atunci în clădirea fostului liceu piarist), în principal de tehnicianul Herbert Hartmann, au finalizat computerul MECIPT-1, primul computer conceput şi realizat într-o universitate românească şi primul computer alfanumeric românesc. Computerul, din prima generaţie, ocupa o cameră întreagă, avea peste 2.000 de tuburi electronice, 20.000 de rezistori şi condensatori, peste 30 km de conductori, registre pe 31 biţi, memorie rezidentă pe tambur magnetic – 1.024 x 31 biţi şi realiza 50 de operaţii pe secundă. Consumul de energie electrică era de 10 KW/oră. Cu ajutorul MECIPT-1 s-a proiectat cupola pavilionului expoziţional Bucureşti, actual Romexpo, s-a proiectat barajul Vidraru (în 18 zile, în loc de 9 luni, cât ar fi durat proiectarea manuală), s-a dimensionat reţeaua de apă din Arad, s-a realizat automatizarea procesului de producţie la Fabrica de Bere Timişoreana şi s-au proiectat o mulţime de clădiri, în diverse oraşe. Computerul timişorean a devenit rapid una dintre cele mai faimoase maşinării produse în România. Nu exista ziar sau revistă în România în care să nu fi scris despre MECIPT-1. După MECIPT-1 au urmat alte computere construite în Timişoara, Bucureşti şi Cluj-Napoca. Pasiunea şi entuziasmul generate de descoperirile periodice şi de aplicabilitatea acestora au constituit motorul principal al muncii inginerilor şi tehnicienilor. Numai menţinerea în stare de funcţionare a computerelor era o muncă de ore întregi. În prezent, computerul MECIPT-1 se află în păstrarea Muzeului Banatului, nemaifiind funcţional.
Surse informaţii:
Dan D. Farcaş – „MECIPT – o istorie subiectivă”
Lucian N. Vinţan – „Maeştri ai ingineriei calculatoarelor. Pagini de istorie” („Univers ingineresc” anul XVIII, nr. 16 (398), 16-31 august 2007)