Acasă Actualitate 17 decembrie 1989. Ziua în care străzile Timişoarei s-au înroşit de sângele...

17 decembrie 1989. Ziua în care străzile Timişoarei s-au înroşit de sângele celor seceraţi de gloanţele forţelor regimului comunist

593
DISTRIBUIȚI

17 decembrie 1989 a fost ziua în care străzile Timişoarei s-au înroşit de sângele celor seceraţi de gloanţele forţelor regimului comunist. Atunci, Nicolae Ceauşescu şi înalţii demnitari au ordonat armatei să tragă fără reţinere în protestatari. Oficial, 59 de persoane şi-au pierdut viaţa şi alte câteva sute au fost rănite. În realitate, au murit 66 de oameni și alți 196 au fost răniți – acesta a fost tributul plătit atunci de Timişoara pentru libertate. În această zi este doliu în orașul de pe Bega, în memoria eroilor-martiri.

După ce în noaptea de 16 spre 17 decembrie, ministrul Apărării de atunci, generalul Vasile Milea, a ordonat scoaterea în stradă a trupelor militare neînarmate pentru intimidarea protestatarilor, ziua a venit cu o decizie surprinzătoare din partea autorităţilor: o defilare militară a 500 de soldaţi pe străzile Timişoarei.

Era o zi de duminică – 17 decembrie 1989. Dimineața, mișcarea protestatară ia amploare; muncitori din fabrici, locuitori ai cartierelor și studenți se îndreaptă spre centrul orașului. Piața Operei – ocupată de manifestanți, iar din balconul Operei pornesc mesajele împotriva dictaturii comuniste. Apar primii lideri ai manifestanților și se conturează un program de revendicări. Mulțimea a atacat atunci clădirea Comitetului județean PCR, pe care a și ocupat-o.

Astfel că, în dimineaţa zilei de 17 decembrie 1989, Nicolae Ceauşescu a decis să organizeze o paradă militară pentru a-i descuraja pe protestatari.

Pe străzile Timişoarei circulau doar blindatele armatei, iar coloane de militari străbăteau oraşul în pas de defilare. O parte din manifestanţi, iritaţi de muzica de fanfară, au atacat o coloană de militari. Demonstranţii, tot mai îndârjiţi, strâng rândurile, îi huiduie pe militarii care defilează, alţii chiar îi lovesc cu pietre. Tensiunea creşte de la oră la oră.

Protestele grupului de susţinători ai pastorului Tokes devenind mai violente, au condus la mobilizarea unor importante forţe ale miliţiei şi securităţii în Timişoara. Şi pentru a-şi motiva intervenţiile în forţă, miliţia a împrăştiat zvonuri potrivit cărora în oraş acţionează „bande de huligani” care devastează vitrinele magazinelor.

Generalul Vasile Milea a cerut intervenţia în forţă a armatei, cu speranţa că astfel mulţimea se va calma. „Demonstranţii să fie serios avertizaţi şi apoi să se tragă la picioare”, spunea el.

După ora 11.00, din ordinul ministrului Apărării Naționale, sunt blocate intersecțiile și principalele căi de acces spre centrul orașului. Se scandează “Jos Ceaușescu!”, “Jos comunismul!” și “Nu vă fie frică! Ceaușescu pică!”. Militarii desfășurați în zonă intervin în forță împotriva manifestanților.

Defilarea s-a încheiat în jurul orei 13.30. Între timp, numărul manifestanţilor ajungea la trei, patru mii. La prânz, după o discuţie avută cu Nicolae Ceauşescu, generalul Milea a anunţat că judetul Timiş este în stare de necesitate şi a solicitat intervenţia armatei. La orele 13:45, același Milea a ordonat telefonic trimiterea pe străzile din Timişoara a unor tancuri de instrucţie cu echipajele constituite din comandant şi mecanic conductor. În faţa acestora au fost ridicate baricade, iar tancurile au fost blocate, unele fiind incendiate.

Oficial, pe 18 decembrie 1989 era deja în stare de necesitate. Pe de altă parte, demonstranţii au fotțat intrarea în Comitetul Judeţean PCR şi au aruncat pe geam documentele partidului, broşurile de propagandă şi simbolurile comunismului. Au încercat şi să incendieze parterul clădirii, dar au fost opriţi de militari.

În jurul orei 16.00, s-a tras primul foc de armă asupra manifestanţilor, din clădirea armatei, în Piaţa Libertăţii.

În după-amiaza zilei de 17 decembrie 1989 a început operaţiunea „Radu cel Frumos”, adică acţiuni militare specifice stării de război. Potrivit martorilor, în jurul orei 16.00, din clădirea armatei s-a tras primul foc de armă asupra manifestanţilor din piaţa numită acum Piaţa Libertăţii.

După ora 18.00, forțele de ordine deschid focul: se înregistrează numeroși morți și răniți. Acțiunile violente se extind: sunt atacate obiective militare de către persoane care practic n-au nici o legătură cu manifestațiile. În județul Timiș este decretată starea de necesitate.

Coordonarea acțiunii militare din Timișoara este preluată de generalul Ștefan Gușă, șeful Marelui Stat Major și prim-adjunct al ministrului Apărării Naționale, care se asigură ca armata să nu fie atrasă într-o confruntare deschisă cu manifestanții. Noaptea au loc ciocniri violente în fața Comitetului județean PCR, în Piața Maria, în Piața Libertății, la Catedrală, în Calea Lipovei, Calea Girocului, ș.a.

La Bucureşti, Nicolae Ceauşescu a convocat o şedinţă a Comitetului Politic Executiv şi a ordonat armatei să tragă în mulţime pentru a stopa revolta populară. Este analizată situația de la Timișoara. Nicolae Ceaușescu îi acuză de slăbiciune și nerespectare a dispozițiilor date pe ministrul de interne, Tudor Postelnicu, pe șeful Departamentului Securității Statului, generalul Iulian Vlad, și pe ministrul apărării naționale, generalul Vasile Milea.

Din dispoziția lui Nicolae Ceaușescu, Ion Coman, secretar al CC al PCR, este numit comandant unic pentru Timișoara și se deplasează de urgență, alături de generalii din MApN Ștefan Gușă, Victor Atanasie Stănculescu, Mihai Chițac și Florea Comșa, pentru a coordona acțiunile represive.

Aproximativ 20.000 de membri ai Gărzilor Patriotice din județele Dolj și Vâlcea sunt trimiși forțat la Timișoara; unii dintre ei fraternizează, la sosirea în oraș, cu demonstranții, iar ceilalți sunt întorși din drum.

La ora 17.00, Nicolae Ceaușescu convoacă o teleconferință cu toți primii secretari ai Comitetelor județene PCR, la care participă și comandanții de garnizoane militare. Prin indicațiile transmise, se instituie de facto, starea de necesitate pe teritoriul țării. El cere organelor de ordine să riposteze cu fermitate, folosindu-se împotriva demonstranților armamentul din dotare.

„Toate trupele primesc imediat munitie de razboi, de front! Se somează, oricine nu se supune se socoteşte stare de necesitate şi se aplică legea! Dacă s-a înţeles bine si ii intreb pe cei de la Timişoara…”, transmitea Ceaușescu.

Comandant unic pentru Timișoara, secretarul CC al partidului comunist Ion Coman îi răspundea: „Vă raportez, tovarăşul Ceauşescu, Coman la aparat. Nu sunt în sală, sunt la divizie şi organizăm ce aţi ordonat dumneavoastră. A început să se tragă deja. Raportez încă o dată, am ordonat să se tragă foc!”.

După ora 20.00, Timişoara a devenit un infern, iar militarii au tras în plin în protestatari. Tancurile şi camioanele au blocat intrările în oraşul supravegheat cu elicopterele. Abia după miezul nopţii au încetat focurile de armă.

Zeci de manifestanţi au fost răpuşi în acea seară de gloanţele soldaţilor, care aveau ordin să tragă în mulţime sau au fost înjunghiaţi cu baionete. 40 dintre ei au făcut parte din lotul cadavrelor transportate în mare secret, o noapte mai târziu, şi incinerate la Crematoriul din Capitală.

La Procuratura Militară Timişoara au fost înregistraţi, pe 17 decembrie 1989, 66 de morţi şi 196 de răniţi.

Moartea timişorenilor în acea zi de duminică, 17 decembrie 1989, i-a învrăjbit şi mai tare pe protestatari împotriva lui Nicolae Ceauşescu şi a regimului său autoritar, iar revoluţia a luat o mai mare amploare în zilele următoare.

În urmă cu 31 de ani, în ciuda zecilor de morţi, timişorenii au continuat protestele și în ziua următoare – 18 decembrie 1989, când Nicolae Ceauşescu pleca în Iran și lăsa situaţia în mâinile soţiei şi apropiaţilor – Emil Bobu, secretar al CC al partidului comunist, și Manea Mănescu, cei care aveau să încerce să fugă cu soții Ceaușescu pe 22 decembrie, cu elicopterul,  de pe clădirea Comitetului Central.

Pe 18 decembrie mulți români aflau adevărul despre ce se întâmplă în oraşul de pe Bega, de la Europa Liberă. Ţara era izolată. Graniţele fuseseră închise.

Tot la Europa Liberă, în seara de 18 decembrie, regele Mihai avea să le transmită românilor un mesaj de solidaritate.

Și tot în ziua de luni, 18 decembrie 1989, a avut loc cumplita „operațiune Trandafirul”, când cele aproximativ 40 de cadavre din morga spitalului Timişoara au fost furate, încărcate într-o maşină frigorifică şi transportate la Bucureşti, incinerate apoi la crematoriul „Cenuşa” în noaptea de 19 spre 20 decembrie 1989. Cenuşa lor a fost aruncată în canal de cei care încercau să şteargă urmele crimelor.

Potrivit Memorialului Revoluţiei, în decembrie 1989, numărul persoanelor ucise la Timişoara a fost de 93. Cele mai multe au fost împuşcate în 17 decembrie 62 de persoane, în 18 decembrie – cinci, în 19 decembrie –   două, iar după 22 decembrie au fost ucise încă 20 persoane. Patru victime au rămas neidentificate.

În aceeaşi perioadă au fost 291 de răniţi, cei mai mulţi în 17 decembrie. În 16 decembrie – opt persoane, 17 decembrie – 188, 18 decembrie – opt, 19 decembrie – patru, 20 decembrie –  o persoană, 21 decembrie – trei, iar după 22 decembrie au mai fost 79 de răniți.

Numărul arestărilor a ajuns, în timpul Revoluţiei din decembrie 1989, la 810, cei mai mulţi fiind arestaţi în 17 decembrie. În 16 decembrie au fost  42 de persoane arestate, în 17 decembrie – 351, 18 decembrie – 49, 19 decembrie – şapte, 20-21 decembrie – două, iar în 23 decembrie – o persoană.

SUrsa: realitatea.net

Comentarii

comentarii