Marți 24 ianuarie 2023, se împlinesc 164 de ani de la Unirea Principatelor Române, Moldova și Țara Românească, cunoscută ca Mica Unire (Marea Unire a avut loc în 1918), eveniment crucial din istoria poporului român finalizat la Bucureşti prin alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei și al Ţării Românești.
Pe 24 ianuarie 2023, la fel ca în fiecare an, Instituția Prefectului Județului Timiș organizează, în fața sediului Inspectoratului de Poliție Timiș, la monumentul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, manifestări militare și religioase cu prilejul Zilei Unirii Principatelor Române 2023, începând cu ora 10.00.
Unirea Principatelor Române – Moldova și Țara Românească, 24 ianuarie 1859 – a fost actul politic fundamental prin care s-au pus bazele constituirii statului național român.Deputații aleși pentru Adunarea Electivă a Țării Românești în 1859, in ședința Adunării din 24 ianuarie 1859, au votat, în unanimitate (64 de voturi, 2 deputați au lipsit), alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca Domn al Țării Românești. În anii care au urmat evenimentelor din 1848, revoluționarii aflați în exil au întreprins o serie de acțiuni prin care au promovat unirea românilor în fața comunității internaționale, în special în spațiul vorbitorilor de limbă franceză. Au fost trimise memorii împăratului Napoleon al III-lea Franței și prim-ministrului britanic Palmerston și au fost publicate o serie de reviste: România viitoare (Paris, 1850), Junimea română (Paris, 1851), Republica Română (1851/1853, Paris/Bruxelles). După 1853, o parte a revoluționarilor s-au întors în țară și s-au înscris în formațiunea politică Partida Națională și au înființat “Comitetele Unirii” în Moldova și Țara Românească. Ideile și le-au făcut cunoscute prin publicațiile ieșene România literară, Steaua Dunării și Românul, apărut la București.
Circulația ideilor despre unire în spațiul românesc și-a dovedit utilitatea după sfârșitul Războiului Crimeii (1853-1856), când Marile Puteri au dorit să stabilească un echilibru între Rusia și Imperiul Otoman, prin amplasarea unui stat tampon între cele două imperii. În perioada următoare au fost convocate Adunările ad-hoc, forurile în care locuitorii principatelor erau consultați. Rezultatul consultării a fost favorabil unirii. Deși Unirea Principatelor Române a fost înfăptuită și a respectat Convenția de la Paris (documentul nu stipula explicit interzicerea alegerii aceluiași domn în ambele principate), recunoașterea ei internațională s-a lăsat așteptată. În 24 noiembrie 1861, Turcia, ca putere suzerană, a recunoscut unirea principatelor, dar doar pe timpul domniei lui Cuza. În 22 ianuarie 1862, România formează un guvern unic, condus de Barbu Catargiu, iar în 24 ianuarie 1862, un Parlament unic. Având constituite cele două instituții, fundamentele pentru orice stat, România deschidea calea reformelor pentru societatea românească. Cele mai radicale au fost Reforma agrară din 1864 și Secularizarea averilor mănăstirești.
În 24 ianuarie 1859, sub conducerea liderului unionist Alexandru Ioan Cuza, a avut loc Unirea Principatelor Române (Moldova și Țara Românească). Această unire a fost primul pas important pe calea înfăptuirii statului național unitar român. Pentru Biserica Ortodoxă Română, Unirea Principatelor Române a constituit un pas important pentru recunoaşterea oficială a autocefaliei, în anul 1885, iar Unirea de la 1 decembrie 1918 a constituit un element favorabil pentru ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie, în anul 1925.
