25 Octombrie rămâne o dată de referinţă pentru poporul nostru, fiind ziua de naştere a Regelui Mihai, care ar fi împlinit 99 de ani, şi proclamată ulterior Ziua Armatei Române, pentru că în noaptea de 24 spre 25 octombrie, ultimele rezistenţe germane de pe teritoriul Transilvaniei au fost înfrânte şi a fost înălţat steagul românesc.
Victoria finală a fost amânată deliberat de Marele Stat Major cu câteva zile, deoarece armata română dorea ca eliberarea ultimului colţ de pământ românesc să fie un omagiu şi un semn de devotament adus Regelui Mihai, pe 25 octombrie.
La 25 octombrie 1921, ora 19.00, în castelul Foişor de la Sinaia se năştea cel care, la nici şase ani, avea să devină Regele Mihai I al României.
După sfârtecarea teritoriului României Mari din 28 iunie 1940, prin cedarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord, România primea o nouă lovitură năprasnică pe 30 august 1940 când prin „Arbitrajul de la Viena”, în fapt, „Dictatul de la Viena”, Transilvania de Nord a intrat sub ocupaţie maghiară.
Actul curajos al Regelui Mihai şi al „opoziţiei unite” de la 23 august 1944 prin care după arestarea mareşalului Ion Antonescu, Regele a preluat comanda ţării, a întors armele împotriva Germaniei naziste deja înfrânte şi s-a alăturat Aliaţilor, a reprezentat şi începerea eliberării Transilvaniei de Nord.
Comandantul Armatei a 4-a generalul Gheorghe Avramescu a fost cel care a eliberat ultima palmă de pământ românească de sub ocupaţia trupelor horthyste. Generalul Avramescu a dorit să-i facă un cadou Regelui Mihai care pe 25 octombrie 1944 împlinea 23 de ani. Astfel generalul a condus bătălia de la Carei şi eliberarea deplină pe data de 25 octombrie.
Eliberarea s-a obţinut prin lupta eroică a peste 500.000 de militari angajaţi nemijlocit în luptă, între 23 august şi 25 octombrie 1944. Dintre aceştia au fost ucişi sau răniţi circa 58.000. Ziua Armatei nu este doar un moment de sărbătoare ci şi de comemorare, lucru pe care nu ar trebui să-l uităm.
Ziua Armatei României a fost instituită prin Decretul nr. 381 din 1 octombrie 1959, abia după retragerea Armatei Roşii din România (1958) şi desovietizarea începută de Gheorghe Gheorghiu Dej.
