Acasă Editorial 30 decembrie, o amintire…

30 decembrie, o amintire…

762
DISTRIBUIȚI

30 decembrie – ziua republicii. 30 decembrie – ziua abdicării Regelui Mihai. 30 decembrie – ziua minciunilor comuniste. Şirul enunţurilor poate continua. La fel, lista celor mai perverse tonuri şi afirmaţii despre istoria noastră, manipulată şi falsificată sistematic de către mizerabilii comunişti. La lecţia de istorie a celor care am făcut asta până în decembrie ‘89 exista mereu „veninul abdicării”. Îmi amintesc mult prea bine, parcă a fost ieri, reţinerea mea personală, intriga sufletească care mă domina la lecţiile perfide de istorie mincinoasă, când acasă, familia mea, tatăl meu, care făcuse detenţie politică mai bine de şase ani, repeta mereu: „Am suportat închisoarea cu gândul la Rege!” Cei care am avut şansa… neşansei familiei, care, în fapt, a suferit enorm, am rămas cu ceva: adevărul pur, relatat de persoanele care ne-au iubit cel mai mult: părinţii şi bunicii, adevăraţii profesori de istorie. Deci, la lecţia de istorie eram rebelă, făceam gesturi pentru care eram apostrofată, făceam… ce puteam, copil fiind. Ştiu că am adus în text o notă foarte personală, dar, de dragul adevărului, o asum. Fac asta pentru că este prea multă minciună şi ipocrizie în jur. Fac asta pentru că, deşi Regele Mihai I al României se bucură de multă iubire şi respect din partea oamenilor, mă intrigă mai departe alte tehnici de manipulare, perfide în alt mod, care ţin departe România de a fi monarhie. De a fi ceea ce ar merita să fie. O ţară respectată în lume, în Europa. Visul multor români de a avea o Românie în monarhie ar fi prea frumos în plan real. Dar, cine ştie? 30 decembrie 2009 este ziua în care Majestatea Sa, Regele Mihai I al României, alături de Regina Ana şi Alteţele Lor Regale, Principesa Margareta şi Principele Radu, petrec la Săvârşin, la Castel, zile frumoase de iarnă, zile de colinde, de brad frumos, de întâlniri plăcute. Sunt zilele în care Regele simte iubirea apropiaţilor şi a celor care îl cunosc mai puţin, dar şi-au dorit să-l colinde, să-i ureze viaţă frumoasă, mai departe. Regele şi-a trăit tinereţea în exil, cu tristeţe, cu amintiri lăsate în urmă, cu „moartea în suflet”, cum adesea a afirmat, dar a rămas integru. Este modelul de onestitate şi demnitate, de modestie şi calm, este modelul real al românilor, un model greu de egalat vreodată. Regele Mihai este imaginea unei lumi rănite de un regim penibil, degradant şi perdant: comunismul. Regele este supravieţuitorul şi învingătorul minciunii. Regele a călcat peste minciuna numită „30 decembrie”. El nu a abdicat. El a fost forţat la un gest care a salvat mii de vieţi. După 62 de ani, Regele este cu noi, aici. Asta e realitatea. Adevărul învinge. Întotdeauna!

Comentarii

comentarii