Radio Timișoara, prin proiectul Badea Cârțan, Ai carte, ai parte, a reușit să ofere peste 400.000 de cărți bibliotecilor localităților din mediul rural atât din România, cât și din Serbia, Bulgaria Ungaria, Austria, Italia, Grecia, Ucraina și Republica Moldova, unde locuiesc comunități de români. Proiectul continuă!
Jurnalistul Radu Ciprian Pop, jurnalist la Radio Timișoara coordonatorul proiectului, a povestit o întâmplare impresionantă, când a ajuns la numărul 250.000 de cărți împărțite!
Iată povestea:
“Pe când rotunjeam conturul cifrei de 250 000 de cărți primite în cadrul acțiunii „Badea Cârțan” inițiată de ziua Eminescului în anul 2000, cărți răspândite prin biblioteci comunale și școlare,pe la comunități de români din țară și din străinătate s-a întâmplat să preiau un mănunchi voluminos de cărți dintr-o bibliotecă aparținând unei venerabile octogenare.
Intenția era aceea a ridicării cu hapca a întregii cantități livrești urmând,mai apoi, în tihnă să le sortez în vederea noilor destinații.
Ei bine, cu o răbdare sisifică doamna lua fiecare carte în parte, o privea întru aducere-aminte, retrăia momente numai de ea știute și o încredința cutiei despărțirii însoțind-o deseori de lacrimi. Am transportat atunci, la propriu, cărți plânse.
Și cărțile acelea aveau parcă o aură a lor și o personalitate. Întâlnită doar în filmul „Fuga lui Logan” cu Michael York și Peter Ustinov. Drum care se încheie șub cupola prăbușită a bibliotecii din New York unde cărțile răvășite si destinate inutilității aveau în prejmă compania unor pisici.
În noianul acesta de acțiuni cu destinatari cu predilecție din neamul românesc ,atât din țară cât și de dincolo de Românie atingând cifra de 320.000, am dorit să oferim 100 de cărți unui destinatar care ne-a uimit prin optimismul și fervoarea spirituală pe care o afirmă.
Deși destinul său are drept carte de vizită un handicap locomotor sever. Cu un univers concret care se rezumă la interiorul unei locuințe.
Am fost refuzați, spunându-ni-se că acele cărți ar face degeaba umbră în rafturile unei biblioteci.
Relația acestuia cu restul lumii înseamnă doar mobilitatea unui singur deget cu care bob cu bob, cu-lege litere de pe tastatura calculatorului, transferând ideile în text, dar mai ales dovedindu-se un scriitor de talent.
Dând rod fanteziei sale răzbate nostalgic versul lui Francois Villon: „Dar unde-i neaua de mai an ?”. cu amintirea unor momente în care Demiurgul n-a fost pe recepție și n-a răspuns rugăminții : „Oprește-te, clipă”. Cea care a venit, s-a dovedit a fi fatală.
Dar ghiesul la scris este un tunel către visare paginile descriu imagini pe care nu le va mai vedea aievea poate niciodată. Și de aceea e cu atât mai evidentă speranța că pot deveni relatări pentru file de carte. Sunt imagini sinonime cu acelea sugerate de un cântec italian în care se transmite experiența trăită de atingerea cerului cu un deget.
Cum spuneam, în cazul său doar un deget este acela care are forța locomotorie de a apăsa pe tastatură.
Am strâns 100 de cărți pentru destinatarul acesta ce prin postările pe care ni le oferă degajă un optimism senin. Chiar dacă subiectele abordate sunt tributare unui Decameron aparținând lui Boc-caccio. Localizate în universul studențesc timișorean sau al Băilor Herculane. Stilul este limpede, deloc bolovănos. Și orice adaos venit din partea unui lector cu apetit critic ar da scrierii poticnelile explicate prin versul aparținând rondelului apei din grădina japonezului de Alexandru Macedonski: „ Apei lui de prin ogradă prea domol curgând la vale,/ Bolovani dintr-o grămadă japonezu-i pune-n cale”.
100 de cărți ne-au fost refuzate de destinatar cu scuza că nimeni din prejma lui n-are răbdarea să le întoarcă filele.
O singură carte cuprinzând propriile sale impresii la hotar dintre întâmplările reale și fantezie, meri-tă să apară în prejma lui. Întru împlinirea sufletească a aceluia care cu degetul a toate util pune astfel punctul pe „i” și dă cu „sâc” destinului nemilos – a povestit Radu Ciprian Pop.
