Tot mai mulţi adulţi pleacă să lucreze “afară”. Nu sunt condiţii de invidiat în multe dintre cazuri, dar banul vine la timp şi în cantităţi mai mari decât în România. Aşa că mulţi părinţi aleg calea străinătăţii, iar în urma lor rămân copiii care le duc dorul şi, practic, cresc fără ei. Or, un copil are nevoie de părintele său lângă el, mai ales atunci când el este în formare. Mulţi elevi ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate sunt crescuţi de fraţi mai mari sau de bunici. S-a şi făcut un studiu în Timişoara şi în judeţ pentru a afla cât la sută din populaţia şcolară are părinţii duşi peste hotare. Rezultate surprinzătoare, dacă ţinem cont de faptul că în Timişoara un procent de 6 la sută din elevi au părinţii plecaţi în străinătate. La acest studiu a participat 65 la sută din totalul populaţiei şcolare – 458 de unităţi şcolare. “Avem foarte mulţi elevi ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate şi sunt lăsaţi în grija bunicilor sau a rudelor”, spune Marin Popescu, inspector şcolar general adjunct. La o primă cercetare, la nivelul Timişoarei, un procent de 6 la sută din populaţia şcolară are părinţii plecaţi în afara ţării. La nivelul judeţului, procentul este de 7 la sută. “Cifra este destul de mare, într-un context în care tot mai mulţi părinţi vor să plece din ţară, lăsându-şi elevii în grija fraţilor mai mari sau a bunicilor”, precizează Marin Popescu.
