
Organizatorii promit „o discuție răcoroasă”, într-un ton poetic care se regăsește, de altfel, și în paginile volumului. „9 din 10 să plouă” este, după cum spune autorul, „o carte despre vise, blocuri, cămăși” – metafore fragile ale cotidianului, care se șterg, se calcă, urcă și coboară, se unesc și se despart, trecând prin fracturi și pierderi de memorie, dar și prin atingeri tandre sau absențe adânci. Poezia lui Bodnaru locuiește între ferestre deschise spre „Polul Cord al singurătății”, într-un teritoriu în care realitatea se diluează într-o reverie în care TVA-ul se plătește în cuburi de gheață, iar cuvintele trimit mesaje în sticle de rom, naufragiate din lumi de demult.
„Mesajul cărții ar fi o formă dansantă de piraterie asupra cuvintelor, cele pe care le scriu fiindcă vreau să vorbesc, să șuetez cu ceea ce mă înconjoară. Atât de strâns, adesea, încât respir în cărți mai bine decât în salinele țării. Și asta înseamnă, de fapt, că nu scriu decât foarte puțin sau deloc pentru mine, ci pentru a saluta și, dacă mai e timp, a sta de vorbă”, mărturisește poetul.
Prezent la lansare, profesorul Marcel Tolcea subliniază forța poeziei lui Bodnaru: „Este o mantră stroboscopică, o poezie în care viteza referințelor — literare, istorice, cinematografice sau sportive — te cuprinde ca un vârtej. Greutatea acestor texte vine dintr-o rară asceză: aceea de a trăi în interiorul cuvintelor și de a le obliga să prindă viață cu temeritatea corăbierilor de dinaintea lumii moderne”.
Evenimentul marchează o nouă apariție notabilă în peisajul literar timișorean și românesc, aducând publicului o voce poetică matură, jucăușă și gravă deopotrivă, care continuă să provoace și să emoționeze.
ADRIAN BODNARU (n. 4 octombrie 1969, Bocșa-Română), poet și editor, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Trăiește în Timișoara.
Debut editorial: a bodnaru și alte verbe (1994). Au urmat: noi și purtate (1996); toate drepturile rezervate, inclusiv Suedia și Norvegia (2000); Versuri și alte forme fixe (2002); Ziua de apoimâine (2004); O legătură de chei (2010); Dictando (2012); POLIversuri (2012); Cifra latină (2013); O vară întreagă sau mai multe la rând (2017); Cidul berlinei (2017); UNIVversuri (2018); Câteva clipe, spre seară (2019); Timișorela (2019); Poezile și nopți (2021); Prea bătrân pentru-Apolli-/ naire, pre tânăr pentru Napoli (2022); Noriîncotro (2023), Веома близу теби — као на две трећине / Foarte aproape de tine — ca de două treimi (ediție bilingvă sârbo-română (2023).
Traduceri: Vicente Huidobro, Altazor (2012), în colaborare cu Ilinca Ilian.
Susține, din 2003, în revista „Orizont”, o rubrică permanentă în versuri.
Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor, Filiala Timișoara (2000, 2004, 2010, 2012, 2018, 2022). Premiul special pentru traduceri al Uniunii Scriitorilor, Filiala Timișoara (2012). Premiul Asociației Editorilor din România (pentru excelență redacțională: 2003, și pentru cea mai interesantă colecție: 2000, 2003). Premiul Pro Cultura al Consiliului Județean Timiș (2006) ș.a.