Casa Maghiară, situată pe bulevardul Revoluţiei, în apropierea Palatului Administrativ, a fost construită în 1930, din donaţii ale comunităţii maghiare. În ultimele decenii, reprezentanţii comunităţii ungurilor din Timişoara au intentat numeroase procese pentru revendicarea Casei Maghiare, dar toate au fost pierdute.
În ultimii ani, clădirea a ajuns în posesia fraţilor Emil şi Marius Cristescu, cei mai bogaţi timişeni, care au intenţionat să facă acolo un hotel.
După o lungă perioadă de negocieri, fraţii Cristescu au vândut imobilul Asociaţiei Bastion, cu 2,3 milioane de euro. De altfel, Asociaţia a reuşit să obţină o finanţare de 3 milioane de euro din partea Guvernului Ungariei pentru această achiziţie.
“Este o mare bucurie că am putut intra din nou în posesia acestui imobil. Nu a fost uşor. Eu l-am căutat pe domnul Cristescu, care a fost foarte amabil şi ne-a înţeles problema. El ne-a vândut această clădire. Trebuia convins şi Guvernul Ungariei să ne ajute substanţial, toţi banii vin de acolo. Avem două clădiri. Clădirea veche, spre stradă, are patru etaje şi o clădire construită în anii 70, care are două etaje. În total aproape 1.800 de metri pătraţi de birouri. Starea celor două clădiri este dezolantă. Nu s-a investit nimic în ele. Trebuie să renovăm pretutindeni, să refacem afară, înăuntru, nu o să fie uşor”, a declarat Peter Tamas, consulul onorific al Ungariei la Timişoara, preşedintele Asociaţiei Bastion.
Ca să marcheze momentul important pentru comunitate, Asociaţia Bastionul a organizat un eveniment festiv în care curioşii au putut vizita imobilul ce urmează să fie şi reabilitat.
În perioada următoare, imobilul urmează să fie restaurat, reamenajat şi recompartimentat pentru a putea servi nevoilor comunităţii maghiarilor din Banat.
“În locul tipografiei o să fie o sală de evenimente. La parterul clădirii sunt două spaţii comerciale, dorim să avem vânzare de vinuri, cărţi şi alte produse ungureşti. La subsol vrem să facem un bufet. Undeva la etaj vrem să dăm jos zidurile construite ulterior pentru compartimentare şi să deschidem o sală mare şi elegantă pentru evenimente. Acum suntem în faza de proiectare, mai durează cinci luni. Până atunci intră aici diferite asociaţii, cluburi, începe viaţa culturală încet, încet”, a mai spus Peter Tamas.
30 de ani de procese pentru Casei Maghiare
Imobilul a fost construit în 1930 pe un teren gol, la acea vreme nefiind nicio construcţie între Poşta Mare şi Podul Decebal. În Casa Maghiară au funcţionat instituţii culturale, dar a fost şi sediul formaţiunii politice maghiare de la vremea aceea. Clădirea a fost intabulată ca proprietate a Societăţii pe Acţiuni Casa Maghiară, înfiinţată cu acest scop.
Autorităţile comuniste au naţionalizat clădirea, iar imobilul a găzduit, printre altele, Comitetul Orăşenesc al PCR. Apoi, clădirea a fost sediul ziarelor de partid.
La începutul anilor ’90, imobilul a fost achiziţionat de Timpress SA, editura cotidianului Renaşterea Bănăţeană deţinută de miliardarul Iosif Constantin Drăgan.
“După naţionalizare, clădirea a aparţinut statului roman. După Revoluţie, această clădire a ajuns în proprietatea unei societăţi pe acţiuni, care şi-a însuşit clădirea. Adică s-a trecut proprietar în C.F. Comunitatea maghiară a demarat după 90 diferite demersuri juridice, pe foarte multe planuri şi temeiuri de drept, dar nu s-a reuşit recâştigarea imobilului. Cele mai multe acţiuni au fost respinse pe motivul lipsei calităţii procesuale active ale celor care au încercat să redobândească imobilul. Acea societate din 1930 trebuie cumva să-şi revendice imobilul, dar nici măcar forma juridică nu mai exista. De asta s-au pierdut toate procesele. S-a mers de două ori şi la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, toate demersurile noastre au fost respinse”, a declarat avocatul Andrei Molnar, preşedintele UDMR Timiş şi fost subprefect de Timiş.
“Povestea clădirii a început în 1923, când, la o întrunire a corului maghiar s-a lansat această dorinţă de a construi o casă de cultură pentru maghiarii din Timişoara. S-a lansat apoi o iniţiativă de a face donaţii. Banii s-au adunat greu. Până la urmă s-a cumpărat acest teren, de la poştă la parc era teren gol. Arhitectul Szekely Laszlo a făcut proiectul pe gratis, nu a cerut onorariu. Asta a fost constribuţia lui. S-au implicat şi marii industriaşi şi bancheri ca Szana sau Totisz. Până la urmă s-a construit clădirea şi în 1930 s-a făcut inaugurarea”, a povestit istoricul Ioan Szekernyes.
Din 1953 până în 1968 a fost sediul Comitetului Orăşenesc al PCR
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, imobilul a fost folosit ca spital militar, iar după aceea a fost preluată de Uniunea Populară Maghiară din Timişoara, care a funcţionat până în 1953. Ulterior, imobilul a fost luat de Partidul Comunist.
“În 1953 s-a desfinţat Uniunea Populară Maghiară, pentru că autorităţile au spus că problema minorităţilor din România e rezolvată. Casa a fost luată de Partidul Comunist. Din 1953 până în 1968 a fost sediul Comitetului Orăşenesc al PCR. După mutarea Comitetului Orăşenesc la primărie, aici au fost mutate ziarele de partid. Drapelul Roşu, Szabad Szo, ziarul german şi sârbesc, o perioadă a funcţionat aici şi Editura Facla. După 1989, cei care au făcut ziarul Renaşterea Bănăţeană pe scheletul ziarului Drapelul Roşu, adică societatea Timpress, au reuşit să se treacă proprietari în Cartea Funciară”, a povestit istoricul Ioan Szekernyes.
