Bujor Hariga, membru de bază în trupa Pro Musica, apreciat drept unul dintre cei mai mari chitarişti ai României, a trecut la veșnice sâmbătă, 20 aprilie.
“Drum bun, tata! Cu zâmbetul pe buze, chitara în brațe, gluma pe vârful limbii, șapca pe cap și papagalul pe umăr, așa să îl ținem minte toți pe Grigore-Bujor Hariga. Un om puternic, care până în ultima clipă a luptat și a bătut prognozele. A plecat dintre noi cu sufletul împăcat, să lucreze la o compoziție muzicală în cer, un solo de chitară pentru îngeri. Mulțumim tuturor pentru gândurile bune și pentru sustinere. Nu e ocazie tristă, ci o ușurare trupească și o împlinire sufletească pentru un om fain, un tată exemplar și un artist desăvârsit. Vom anunța detaliile înmormântării în curând”, a scris pe Facebook fiica lui Bujor Hariga, Ioana Roosendaal.
Hari, aşa cum îi spuneau prietenii, a fost profesorul de chitară al multor muzicieni recunoscuţi.
“Vestea asta m-a zdruncinat. A murit Hari. Bujor Hariga. Pur și simplu nu-mi vine să cred. Ce om fain, ce om bun a fost! Eu l-am perceput întotdeauna ca un fel de gentleman printre muzicienii anilor 80 cu care aveam de-a face. Și am avut cu mulți de-a face. Hari a fost un tip altfel. Prin mâna lui au trecut mulți chitariști din Timișoara. Când îți explica ceva, emana o caldură de-ți făcea plăcere să-l asculți. La Pro Musica eu eram cu vreo 10 ani mai tânăr decât cel mai tânar dintre ei, un puști de fapt, cu Hari am avut o relație umană aparte fața de restul trupei, multe am învățat de la el. Când mă vedea prin Timișoara, îmi zicea „colegul meu de cameră“. Asta pentru că ne împărțeam camera de hotel în turneu. În anii 80, iarna, era un frig cumplit, Hari avea întotdeauna un radiator cu el. Dacă îl uita, aveam eu unul. La el am ascultat prima data Weather Report, îmi arăta liniile de bas ale lui Jaco, câte și mai câte… Doamne câte amintiri îmi vin acum… Mi-e greu sa cred ca s-a dus. Incet, incet dispare generația asta”, a scris Cristian Podratzky, pe Facebook.
