Murphy, celebrul autor al unei liste despre situațiile absurde, posibile și imposibile, a descoperit chiar o relație (mistică) între obiecte și persoane, relație din care am avea de învățat, analizat, cumpănit… O parte dintre întâmplările noastre cotidiene sunt atinse de un tip de ”absurd al situației”, deși ele sunt legate de tabloul unor realități pe care alții le construiesc, fără ca noi să fim vinovați de acel decor. Recent, pe Bulevardul Cetății, la o intersecție cu una dintre străzile aferente, un domn ieșea din scara blocului… Din păcate, la numai un pas era o gaură descoperită de ”experții” în lucrări de drumuri sau canale sau ce-or fi fiind, nesemnalizată, iar acum persoana care ieșea din casă, cu vechile obișnuințe, fără să realizeze că este o gaură în carosabil, este în comă, la un spital din Timișoara.
După plecarea ambulanței, ”maeștrii” au închis imediat groapa făcută aiurea in drum, sperând să scape! Câte nenorociri mai trebuie să se întâmple pentru ca instituțiile publice să-i desemneze pe acei inspectori de teren să-și facă munca? Câte procese vor începe acum? Pe cine va da familia, afectată de acest accident, în judecată? Tragedia este că aceste exemple nu influențează suficient factorii decidenți pentru mai multă rigoare, omenie, pentru o bună fizică a lucrului, da, bine făcut! Superficialitatea este una dintre notele noastre proaste, cea care ține legat bolovanul absurdului de gâtul ”firav” al românului! Străzile Timișoarei sunt din nou în beznă. Se întâmplă în zona Dacia, unde hoții, la fel ca cei din Tipografilor, sunt ”șefi”! Poliția abia mai face față. Absurdul este că poliția prinde hoții, îi reține 24 de ore (atât poate!), iar a doua zi, un judecător cu ”bune intenții” îi va da drumul… Piața Traian este locul ”campion” al familiilor de hoți. Proaspăt ieșit din închisoare, un grup de hoți își face de cap în cartierul ”Prințul Turcesc”. Absurd este faptul că se știe, dar cuvântul ”pândă” nu mai există în dicționarul activităților celor care ne veghează, al celor care ar trebui să fie ”noii Colombo”. Un alt absurd de Timișoara este trecerea frecventă pe roșu! Nu mai există limită, este o practică, un risc, o barbarie a traficului rutier, este nebunia celor care joacă rolul surzilor. Mă refer la Poliția Rutieră Locală (nu județeană!), condusă, absurd, prin incompetență. Nici parcările nu mai sunt respectate, șoferii își opresc mașinile, culmea, tocmai în spatele mașinilor parcate regulamentar. Cu regret afirm că Timișoara se zbate într-un tablou al absurdului, în vreme ce-și dorește să fie Capitală Culturală Europeană. La ce bun șirul frumos de concerte, expoziții, lansări de carte, dacă, în momentul în care părăsești incinta, devii victima unei gropi din drum sau a unui hoț de buzunare sau a unui prost, proaspăt înscris într-un partid ce-i poartă numele, numai bun de a îndrăzni a fi… vreun șef din România?
Lista absurdităților poate fi sporită, spre jena noastră, dar o las, deocamdată, aici. Cea mai mare este că nici măcar pe eroii revoluției nu-i mai lăsăm la locurile lor…
