Acasă Special Acciza Angela Merkel

Acciza Angela Merkel

DISTRIBUIȚI

Circa un milion de imigranţi extra-comunitari au intrat în Europa. După ce doamna Angela Merkel le-a deschis, cu generozitate, braţele. Alte două milioane, poate trei, de oameni sunt masaţi în Turcia. În acest an, se îndreaptă către Europa încă un milion. Au fost invitaţi aici. Dar acum se pune întrebarea ce facem cu ei?
Cancelarul Germaniei, fără a se consulta, în prealabil, cu statele membre UE, a vorbit în numele acestora. În numele Uniunii Europene, doamna Angela Merkel şi-a permis să exprime întreaga disponibilitate de a-i primi pe refugiaţi.
Apoi, a bătut din picior. Şi a fixat aşa-numitele cote. Pe care câteva state le-au refuzat. Unele doar formal. Cum este România. România a acceptat să primească sub 10 mii de refugiaţi, dar nu sub forme de cote. Înghiţim, care va să zică, doctoria, dar nu la kilogram, ci la litru. Dar nici cu cotele nu prea ţine. Pentru că ar fi cote cu geometrie variabilă. Pe măsură ce imigranţii vin, cotele ar creşte şi ele proporţional. Iar state ca România, de pildă, în mod constituţional, nu pot primi cote. Prin Constituţie, România nu poate fi colonizată. Nici măcar cu o sută de familii. Înghiţim cotele, care va să zică, sub formă de pastile. Om cu om. Nu pluton cu pluton.
Nici cu cotele nu mai funcţionează prea bine. Şi atunci a fost inventată o nouă poveste. Tot de către Angela Merkel. Cancelarul Germaniei a înţeles că numai o mică parte din acest uriaş val migrator fuge de bombe şi că cei mai mulţi vin, pur şi simplu, pentru că în Europa o duc mai bine. Valul migrator ocoleşte periferia. Fixându-şi ca destinaţie statele UE cu cel mai înalt nivel de trăi. Cum este Germania. Prin urmare, este greu, chiar imposibil, ca uriaşul exod să fie deviat, în mod echitabil sau discriminatoriu, către state precum România sau Bulgaria.
Şi, din greşeală în greşeală, din eroare strategică în eroare strategică, doamna Angela Merkel, din ce în ce mai vulnerabilizată politic, a mai recurs la o stratagemă. Şi anume, că toţi cetăţenii UE, indiferent de gradul lor de prosperitate sau de paupertate, ar avea obligaţia să plătească pentru refugiaţi. Cum ar putea fi făcută o asemenea prestidigitaţie? Simplu. Pe calea accizei. Acciza la benzină. O acciză specială. Acciza Angela Merkel. Mai urmează ca statele UE să înghită găluşcă. Dar pentru asta va avea grijă aparatul birocratic de la Bruxelles. Care, nu-i aşa, este la discreţia cancelarului.
Şi, iată, aceeaşi doamna Angela Merkel, până mai ieri cea mai puternică femeie politică a lumii, a mai avut o revelaţie. Asupra căreia s-au pronunţat, în zadar, până de curând, sute de analişti din întreaga Europa. Şi anume că nu graniţele interioare trebuie închise, după modelul gardurilor cu sârmă ghimpată sau a jandarmilor dotaţi cu bastoane electrice şi câini de luptă. Ci graniţele exterioare. Perimetrul extern UE este cel care trebuie securizat. Cam târziu. Şi rămâne de văzut cum se va face. Şi de către cine. Şi cine va suporta de această dată costurile.
În timp ce cade dramatic în sondaje, atât de jos încât nu se va mai ridica niciodată, doamna Angela Merkel constată, cu amărăciune, că nu a devenit un idol al islamiştilor, aşa cum îşi imagina, şi nici nu a reuşit să importe forţă de muncă ieftină şi calificată şi bine selectată şi nici să le livreze material uman de mâna a doua sau a treia, partenerilor din UE ,în funcţie de greutatea zonei UE din care respectivele state fac parte.
Aşa că este lansată, tot dinspre Berlin, ultima tiribombă. Şi anume că doar circa jumătate din valul migrator va fi păstrat în Europa. Cealaltă jumătate va fi zvârlită după gard. Care gard? Gardul care nu este? Şi care jumătate? Jumătatea care deja a dispărut din statistici? Şi nu mai poate fi, sub nicio formă, localizată?

Comentarii

comentarii