Acuzat de înaltă tradare de comunişti
A fost la un pas de a ajunge în faţa plutonului de execuţie, după ce i-a trimis o scrisoare incredibilă lui Nicolae Ceauşescu. A scăpat cu doar 10 luni de temniţă datorită unui mic detaliu.
Câteva versuri de care nu aveau ştiinţă nici Tribunalul Militar, nici securiştii şi nici măcar preoţii care voiau să-l vadă executat. Acuzat de „propagandă împotriva orânduirii socialiste” şi „înaltă trădare”, preotul Horaţiu Voicu Iuga a scăpat datorită unei poezii. În care proslăvea partidul comunist. A scris-o pentru un concurs literar. Nu s-a gândit vreodată că acele versuri îi vor salva viaţa.
Scrisoarea către Ceauşescu era să-i fie fatală
La 83 de ani, preotul Iuga încă slujeşte. El face slujbe cu aceeaşi vervă, la bisericuţa din Piaţa 700. Exact ca în urmă cu 60 de ani, când predica pentru prima oară în faţa enoriaşilor din Ştei. S-a făcut preot de dragul mamei sale. Străbuniciul, bunicul şi tatăl său au fost preoţi, dar Horaţiu Iuga a vrut să facă Silvicultura. A cedat la insistenţele mamei şi a urmat teologia la Sibiu. În 1952 a fost repartizat ca preot la Ştei (fostul Doctor Petru Groza). 16 ani mai târziu a fost la un pas de a fi executat. 12 decembrie 1968… Nu poate uita niciodată acea zi. „Am încercat să uit tot ce s-a întâmplat. Din păcate, oricât m-am chinuit, îmi amintesc totul până la ultimul detaliu. Îmi amintesc când un enoriaş la care ţineam enorm a murit stând la coadă. Voia să-şi cumpere doar o pâine neagră. I s-a făcut rău şi a căzut. Cei din spatele lui l-au călcat efectiv în picioare. Nu am mai rezistat şi a doua zi i-am scris o scrisoare tovarăşului Ceauşescu. Am început cu stimate tovarăşe preşedinte… dar eram foarte supărat şi nu m-am putut abţine. I-am povestit cazul omului călcat în picioare pentru o bucată de pâine şi l-am întrebat dacă i se pare normal să ajungem să murim de foame. Să fim călcaţi în picioare pentru o pâine. Am trimis o scrisoare simplă, îmi amintesc că am lipit un timbru de 55 de bani pe plic. La patru zile, pe 12 decembrie, am fost arestat direct în casa parohială”, povesteşte preotul Iuga.
Fraţii săi l-au condamnat la moarte
În aceeaşi zi, cu cătuşele la mâini, a fost dus la Episcopia Oradiei. 120 de preoţi fuseseră convocaţi din timp. Cu toţii aveau ordin să se dezică de preotul din Ştei. Trei dintre slujitorii domnului care au luat cuvântul în acea zi au spus că preotul Iuga merită pedeapsa capitală. „Nu am putut să cred când am auzit. Îi cunoşteam pe toţi cei ce au cerut să ajung în faţa plutonului de execuţie. Era Marcel Andreescu, protopopul de Satu Mare, Train Bursaşiu, protopop în Oradea şi peotul Ioan Ivanciuc”, îşi aminteşte cu lux de amănunte Horaţiu Iuga. După patru zile, Tribunalul Militar avea să fie mai blând. Acuzat iniţial de „înaltă trădare”, a fost încadrat în cele din urmă la „propagandă împotriva orânduirii socialiste” şi a primit şapte ani de închisoare.
Poezia miraculoasă
Bătut, umilit şi înfometat pe rând, în închisorile de la Oradea, Aiud şi Văcăreşti, preotul Iuga a sperat mereu în dreptatea divină. Ea avea să vină după aproape 10 luni de temniţă. A ajuns în faţa Înaltei Curţi de Casaţie, mai slab cu 25 de kilograme faţă de ziua în care a fost arestat şi cu un ulcer în stare avansată. A avut însă puterea să vorbească şi să prezinte o probă inedită. „Am vrut să mă apăr singur şi am vorbit deschis. Le-am spus despre cei trei copii ai mei, care nu vor fi în niciun caz adepţii regimului dacă tatăl lor rămâne la puşcărie. Am recunoscut că am greşit şi le-am prezentat un ziar. Erau publicate trei poezii de ale mele. Toate slăveau partidul şi fuseseră premiate la un concurs literar. Nu le-am preţuit la acea vreme, dar imediat am înţeles că ele mi-au salvat viaţa”. Ciudat, Iuga îşi aminteşte fiecare vers al poeziilor ce l-au salvat. Strofa care i-a dărâmat pe anchetatori suna extrem de bine pentru comunişti. „Ţara mea frumoasă eşti/Eşti frumoasă ca în vis/Ţara mea de nedescris/Căci partidul te-a născut/Din ruina din trecut”.
La bisericuţa din 700 – nedreptate ca pe vremea lui Ceauşescu…
A ieşit din închisoare şi a devenit imediat paroh la biserica din Pecica, judeţul Arad. A urmat apoi biserica din Miniş, de unde, în 1999, a şi ieşit la pensie. S-a mutat la Timişoara, iar acum slujeşte ca preot pensionar la bisericuţa din Piaţa 700. Nedreptăţile nu au fost făcute doar pe vremea lui Ceauşescu. Părintele Iuga întrevede o nouă nedreptate, similară cu cele pe care le puteau face doar comuniştii. Aceasta a fost comisă chiar în curtea bisericii în care slujeşte. Aici, preotul paroh Marcel Vlaicu este pe făraş. Acesta nu mai este dorit de episcopul-vicar al Timişoarei, Paisie Lugojanul, care vrea să-şi impună o pilă acolo, pe popa Radu Bogdan. „Nu vreau să împroşc pe nimeni cu noroi. Îl cunosc însă de cinci ani pe părintele Vlaicu şi vă spun sincer: este un preot cum rar a existat. Un preot cu suflet de aur şi mult spirit întreprinzător. Nu vreau să cred că acesta va fi îndepărtat de la biserica pentru care a făcut tot ce i-a stat în puteri. Părintele Vlaicu este un înger! Dacă poţi spune despre cineva că e înger, atunci acesta este părintele Vlaicu. Despre Paisie? În viaţa mea, dacă nu am putut să spun despre cineva un lucru bun, am preferat să tac. Despre Paisie… nimic bun!”, mai spune Iuga. Omul care a fost la un pas să ajungă în faţa plutonului de execuţie nu îl regretă niciun moment pe Ceauşescu. Susţine, însă, că cuplul Băsescu-Boc este mult mai periculos şi mai parşiv ca foştii comunişti din funcţii înalte.
