În plică criză economică
.jpg)
Conform Codului muncii – Legea nr. 53 din 2003 – concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului înseamnă încetarea contractului individual de muncă, determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, ca urmare a dificultăţilor economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activităţii. Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă. Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului poate fi individuală sau colectivă. Salariaţii concediaţi pentru motive care nu ţin de persoana lor beneficiază de măsuri active de combatere a şomajului şi pot beneficia de compensaţii, în condiţiile prevăzute de lege şi de contractul colectiv de muncă aplicabil. Prin concediere colectivă se înţelege concedierea, într-o perioadă de 30 de zile calendaristice: 1. a cel puţin 5 salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizează are încadraţi mai mult de 20 de salariaţi şi mai puţin de 100 de salariaţi;
2. cel puţin 10% din salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizează are încadraţi cel puţin 100 de salariaţi, dar mai puţin de 300 de salariaţi; 3. cel puţin 30 de salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizează are încadraţi cel puţin 300 de salariaţi.
De multe ori, oamenii sunt păcăliţi
De fapt, chestiunea este mult mai complicată. În acestă perioadă de recesiune economică, agenţii economici din judeţul Timiş ocolesc prevederile legii tocmai pentru a nu plăti compensaţii băneşti celor disponibilizaţi şi nu a mai trece pe la Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) Timiş şi pe la Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM) Timiş cu documente, pentru a-şi justifica concedierile colective. Patronii preferă să lucreze la limita legii şi trimit în şomaj sub 10% dintre angajaţi. Atunci, se numeşte concediere individuală şi nimeni nu le poate face nimic. “Dacă e disponibilizare colectivă, trebuie înregistrată la ITM Timiş şi la AJOFM Timiş şi agenţii economici nu vor mai putea angaja nicio persoană pe acele posturi desfiinţate. De multe ori, oamenii sunt păcăliţi şi ajung să îşi dea demisia singuri. Atunci, ei îşi pierd şi ajutorul de şomaj”, a declarat Ştefan Gogoşanu, preşedintele Confederaţiei Sindicale Cartel Alfa Timiş.
În cazul concedierilor colective, angajatorul trebuie să întocmească un plan de măsuri sociale sau de alt tip prevăzut de lege ori de contractele colective de muncă aplicabile, cu consultarea sindicatului sau a reprezentanţilor salariaţilor, să propună salariaţilor programe de formare profesională, să pună la dispoziţia sindicatului care are membri în unitate sau, după caz, reprezentanţilor salariaţilor toate informaţiile relevante în legătură cu concedierea colectivă, în vederea formulării propunerilor din partea acestora, să iniţieze, în timp util, în scopul punerii de acord, consultări cu sindicatul sau cu reprezentanţii salariaţilor, referitoare la metodele şi mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numărului de salariaţi afectaţi şi de atenuare a consecinţelor. “De obicei, nu avem ce să facem. Legea le permite să acţioneze astfel. Societatea îi concediază şi reduce posturile din cauza situaţiei economice. Este hotărârea lor. E un lanţ al slăbiciunilor”, a declarat Ileana Tomoiagă, director adjunct al ITM Timiş.
Patronii sunt şmecheri
Situaţia devine şi mai gravă în unităţile economice unde patronii nu au permis organizarea de sindicate. Acolo angajaţii nu au cum să îşi apere drepturile, iar, dacă vor să se organizeze în sindicate, nu li se permite şi sunt daţi afară. Acest lucru se întâmplă, de obicei, în companiile multinaţionale. “Patronii fac ce vor ei, dar, dacă angajaţii nu au sindicat, nu mă pot băga peste ei, cu toate că ştiu ce face patronul, stau şi privesc, că nu am ce face. Legea e de partea oamenilor, dar le este frică. Patronii sunt şmecheri şi nu ai ce să le faci şi trimit oamenii în şomaj, în concedieri individuale (sub 10%), să nu intre sub incidenţa legii. Dacă ar exista sindicat puternic, nu s-ar întâmpla asta”, a spus Aurel Mihuţ (foto), preşedintele Blocului Naţional Sindical Timiş. Redăm în continuare o scrisoare primită de la nişte angajaţi de la P&G Timişoara: “Managementul nostru a reuşit să găsească partea românească pozitivă a crizei. Astfel, pentru început, nu s-au mai plătit decât o mică parte din orele suplimentare, totul într-un mediu toxic, producţie cu materiale toxice. S-a ajuns la concedieri de maxim 10%, din câte ştim, 28-29 de persoane, pe o perioadă de câteva luni, cu articolul 65, de desfacere a contractului de muncă datorită restructurării postului respectiv, astfel încât, la adăpostul crizei, nu este nevoie să plătească salarii compensatorii (dacă ar concedia peste 10%, deodată ar trebui să plătească salarii compensatorii). Precizăm aceasta întrucât posturile respective nu dispar, managementul cerând persoanelor să predea atribuţiile altor persoane, care au doar altă denumire a postului, atribuţiile fiind 90% aceleaşi. Astfel, o companie care afişa interesul fata de oameni foloseşte criza pentru concedieri, evitând plăţile compensatorii legale, totul în condiţiile în care compania este pe profit, concedierile nefind motivate de pierderi. În condiţiile actuale, este o tragedie atât atitudinea multinaţionalelor, în acest caz P&G, cât şi protecţia angajatului de către cadrul legal. În acest caz, sindicatul nu este permis de către conducere, sub ameninţarea cu concedierea. “Aşa ceva nu ştiu să se întâmple la noi în fabrică. Am să verific. Dacă doriţi informaţii, veniţi la sediul firmei şi vorbiţi cu persoanele care sunt în măsură să vă transmită informaţiile”, a declarat Monica Matei, HR manager P&G Timişoara.
