Acasă Actualitate Ai carte, ai parte – oare?

Ai carte, ai parte – oare?

DISTRIBUIȚI

aurel mihutNici nu se poate altfel.., se schimbă Guvernul, se schimbă și ministrul educației. Acesta, are ambiția să rămână în istoria învățământului și, fie dă o nouă lege a educației, fie o modifică pe cea existentă.

Așa s-a întâmplat și cu “Ordonanța de urgența nr. 49/2014 privind instituirea unor măsuri in domeniul educației, cercetării științifice și pentru modificarea unor acte normative”, care aduce 97 de modificări la Legea Educației Naționale. OUG prevede, printre altele: rectorii și membrii senatului universitar pot rămâne în funcție pe viață, adică, dacă până acum o persoană putea fi în funcția de rector maxim 8 ani, noul OUG modifică această limitare la maxim 2 mandate succesive complete. Cu alte cuvinte, rectorii vor putea să își dea demisia cu câteva zile înaintea finalizării celui de-al doilea mandat, după care vor putea candida din nou; iar dacă OUG 92/2012 prevedea incompatibilitatea persoanelor care ocupau o funcție de conducere sau de demnitate publică cu funcția de rector, OUG-ul 49/2014 nu mai lasă loc niciunei interpretări care să sugereze incompatibilitatea între funcția de rector și parlamentar astfel, în urma acestei modificări a Legii nr. 1/2011, deputații și senatorii nu s-ar mai afla în stare de incompatibilitate dacă ar cumula și o funcție de conducere din domeniul didactic (rector, decan etc.) Când ești demnitar, nu poți fi și profesor. A se vedea Anglia, Franța, Germania, însă ai noștri politicieni văd doar ceea ce vor ei să vadă. Situație identică și în cazul managerilor de spital, membri Guvernului, primari, funcționari publici, judecători, procurori, etc.; participarea în calitate de membri în consiliile de administrație a unităților de învățământ de stat a primarilor și președinților Consiliilor județene, în condițiile în care art. 87 din legea nr. 161/2003 interzice acest lucru; reintroducerea doctoratului “cu frecvență redusă”, în care se dă posibilitatea obținerii titlului de doctor si celor care vor face cercetare stând acasă, fără să fie îndrumați de conducători de doctorat; posibilitatea oricărei persoane fizice de a înființa o universitate particulară, care, “în caz de desființare, dizolvare sau lichidare, patrimoniul instituțiilor de învățământ superior particulare și confesionale particulare revine fondatorilor”, ceea ce înseamnă că orice persoană fizică poate înființa o universitate particulară, după care o poate desființa însușindu-și patrimoniul dobândit din taxele studenților pentru care nu a plătit impozit sau TVA, deoarece universitățile sunt instituții non-profit; organizarea unei a treia sesiuni de BAC care nu se știe de ce e nevoie; pregătirea elevilor fără bacalaureat la facultate pe banii statului; posibilitatea trecerii terenurilor cluburilor elevilor în domeniul autorităților locale; Ministerul Educației va putea suplimenta cifra de școlarizare a unei universități, cu până la 10% din capacitatea stabilită de ARACIS; scăderea normei profesorilor, etc.
Nici nu a ieșit bine la “lumină”, Ordonanța de Urgență, are parte de reacții pro și contra. Se rezolvă o parte din multiplele probleme cu care se confruntă sistemul de învățământ preuniversitar, spun unii. Pe de altă parte, modificările la Legea Educaţiei, sunt contestate de rectori, studenţi şi părinţi. Guvernul a modificat Legea Educației fără consultare publică, fără parlament. Nu a fost consultată nici cel puțin doamna Ecaterina Andronescu profesor universitar, om politic, fost ministru, senator PSD și rectorul Universității Politehnice București. Aceste modificări vor avea impact peste câțiva ani când vom avea absolvenți analfabeți spun unii specialiști. De asemenea, sunt acuze că aceste modificări răspund „unor interese electorale”.
Mircea Miclea, fost ministru al Educației, a declarat că Ordonanța de Urgență prin care Guvernul Ponta modifică Legea Educației “este un pact național anti-educație”.
Faţă de cele expuse, un lucru este cert, sistemul de învăţămînt românesc din ultimele două decenii au făcut ca mulţi români să nu se prea omoare cu cele ale învăţării.

Comentarii

comentarii