.jpg)
Era evident că trebuia să se întâmple: trecerea peste orgolii, ghimpi politici, bâlbe televizate, peste himere despre viitor. Viitorul, care nu este (numai) al lor, este şi al nostru, mult mai mult decât şi-ar putea închipui cineva dintre politicieni. Alianţa dintre PNL şi PC este una argumentată. Orice suspiciune este anapoda, mai ales acum, când ţara asta a noastră, pe numele său România, este în cea mai mare criză, de la fanarioţi până în zilele noastre. Am ajuns să-l ascultăm pe Vadim Tudor cu atenţia infantilă a celui care aşteaptă o veste, una mare, care să sune a schimbare! Doamne, ce mult am fost transformaţi ca atitudine de acest regim dictatorial şi corupt! În acest decor, în care, repet, Vadim devine „guru”, alianţa PNL – PC devine de bun-simţ. Nici măcar nu mai este timp de analizat prea mult cine şi în ce altă combinaţie s-a mai regăsit cândva. La această alianţă se ataşează ideea unei platforme comune, care să conţină întreaga opoziţie: PNL, PC, PSD. Să fie! În rest, toate legendele falselor spaime faţă de găleţile colorate, care i-ar mai putea cumpăra pe români, găleţile (şi, poate, lopăţelele, de ce nu?) care i-ar mai duce pe români la vot, pentru PDL, sunt, toate, idei false. Idei ce ar putea provoca hohote de râs! Ideea unei alianţe este proba brumei de bun-simţ care a mai rămas în ograda politicului din România. Era de mult aşteptată şi nu poate decât să întărească ideea unui viitor, cât de vag luminat, fie el şi la capătul cel mai depărtat al tunelului, mult invocat încă din vremea Convenţiei Democrate din România. Nu mai contează acum ideologiile, ci contează salvarea! Să nu uităm Germania, scoasă din criză de un guvern CDU – SPD, nici Anglia, cu o alianţă laburisto-conservatoare. Cred că este vremea ca politicienii să termine cu „fiţele”, chiar dacă asta le place să vadă pe coperţile revistelor de scandal. Este vremea seriozităţii, a luatului în seamă la strigătele românilor. În acest context, Băsescu, cu mimica teatrală a celui căruia nu-i (mai) pasă, a scos un „porumbel” pe „Porumbaru…”, crezând că prinde! S-a înşelat amarnic! Crin Antonescu nu a colaborat NICIODATĂ cu Securitatea. Nume de cod aveau şi cei urmăriţi. Se preface domnul-tovarăş preşedinte că nu ştie asta? Crin Antonescu a fost verificat de către toţi trepăduşii regimului Băsescu, mare le-ar fi fost bucuria dacă ar fi găsit măcar o urmă, cât de mică, de colaborare cu monstrul securist! Crin Antonescu, omul care deţine, la această oră, cel mai mare grad de simpatie din partea populaţiei, ar putea fi preşedintele României. Crin Antonescu a fost capabil să renunţe la orgoliile de partid, la cele personale, numai pentru a genera tentativa de salvare a României, din mâinile lui Băsescu et comp. Dacă asta înseamnă alianţă cu PC şi PSD, să fie într-un ceas bun! Şi normal. Şi salvator. Pentru că nu se mai poate! Nici o clipă!
