O promisiune din 2012 a proaspătului primar de atunci al Timişoarei, Nicolae Robu, ne vorbea despre construirea unui stadion olimpic care ar fi trebuit finalizat în 2015. Obiectivul urma să aibă dimensiuni care să permită practicarea sporturilor de apă, adică înot şi polo, la nivel profesionist.
În vremea când ministru al Dezvoltării Regionale şi Turismului era Eduard Hellvig, primarul Nicolae Robu anunţase că a fost aprobată lansarea licitaţiei pentru contractarea executantului bazinului olimpic de înot al Timişoarei, iar administrarea bazinului s-ar fi făcut de către CNI, municipalitatea fiind principalul beneficiar “la cheie”. Între timp, ministrul Helvig nu se mai ocupă de acest minister, iar edilul din Timişoara nu trece pragul ministerelor, pentru că ştie el că nu aşa se rezolvă investiţiile. Între timp, un bazin de înot olimpic tocmai a fost inaugurat la Focşani, omologat de Federaţia Internaţională de Polo. Alte două bazine similare s-au deschis la Bucureşti şi la Miercurea Ciuc. De ce alţii pot şi noi nu, este că cei care conduc oraşul nu ştiu sau nu vor să discute cu guvernanţii.
Bazinul promis în Timişoara trebuia să aibă lungimea de 50 de metri, cu 10 culoare a câte 2,5 metri fiecare, amplasat în campusul sportiv al Timişoarei, care se întinde pe mai bine de 100 de hectare, în apropierea Stadionului Dan Păltinişanu.
Acum, primarul promite din nou, cu bani de la bugetul local, bazine în cartierul Lipovei, unul acoperit şi unul în aer liber, semiolimpice, care pe machetă arată tare bine. Suntem în faza de promisiune/aşteptare a proiectului pentru studiul de fezabilitate. Unii (mai) speră să fie gata prin 2020.
