Acasă Actualitate Ana Blandiana, la Timișoara: ”În pofida apartenenței la UE… ne obligă să...

Ana Blandiana, la Timișoara: ”În pofida apartenenței la UE… ne obligă să devenim suspicioși”!

DISTRIBUIȚI

Aula Magna a Universității de Vest din Timișoara a fost arhiplină, joi 28 martie, de la ora 18.00, când Ana Blandiana a ținut prelegerea „Un memorial între două Europe”, în cadrul seriei „Conferințele UVT”.

Cu acest prilej, moderatorul întâlnirii, scriitorul şi profesorul universitar Mircea Mihăeş, i-a făcut o amplă prezentare invitatei. Printre altele, el a spus:

”E o ocazie excepțională să ne întâlnim cu una dintre marile personalități ale culturii și vieții publice – doamna Ana Blandiana. Veți găsi pe internet foarte multe informații despre viața și activitatea Anei Blandiana, astfel încât acum cuvintele sunt de prisos. Totuși trebuie să spunem că ea a publicat în jur de 30 de volume poezie, eseu și memorialistică, în română și a 60 de volume apărute în 26 de limbi. Unul dintre acestea va fi lansat, vineri 29 martie, seara, la librăria Humanitas din Timișoara. E vorba de cartea de poezie Variațiuni de o temă dată. Scriitoarea are multe premii literare de-a lungul anilor și a întreprins – ca invitată a unor universități, academii, organizații culturale – mai multe călătorii de documentare și studiu în diverse țări europene și a participat la congrese și festivaluri de poezie. Activitatea și bibliografia Anei Blandianei sunt prilej de meditație, care depășește excepționalitatea”, a spus Mircea Mihăeș.

Amintim că de numele Blandianei se leagă câteva inițiative de anvergură ale societății românești libere. Este vorba de înființarea în 1990 a Clubului Poeziei, al Eseurilor și al Romanului (PEN) pe care l-a și condus, apoi de Alianța Civică, căreia i-a fost președinte, și înființarea Memorialului Sighet dedicat victimelor comunismului.

Despre acest proiect, Ana Blandiana a spus următoarele joi seara la Timișoara:

”Realizarea Memorialului Sighet nu a fost un scop în sine, ci un mijloc, nu ne-am propus să realizăm o capodoperă de muzeografie. Ceea ce ne-am propus și am căutat cu disperare a fost un mijloc de resuscitare, de redefinire a unei generații căreia, spălându-i-se creierul, nu mai știa nici de unde venea, nici spre ce se îndrepta, incapabilă să transmită generației următoare ceea ce trebuia să transmită. Muzeul de la Sighet este locul în care tinerii învață ceea ce nici școala, nici părinții nu au fost în stare să le transmită. Trebuie să amintim că ura și fanatismul continuă să există chiar dincolo de dispariția formelor instituționale ale comunismului. Comunismul a dispărut ca instituție, dar nu ca și mentalități. Dacă ne-am întreba în ce măsură comunismul mai există în perioada istorică pe care o trăim de 30 de ani contradictorie și lipsită de personalitate pentru a avea un sens de sine stătător și în ce măsură mai există o amenințare și un risc din partea comunismului, răspunsul ar fi că din punct de vedere politic, economic, financiar, al drepturilor omului într-o neglijabilă măsură acesta mai poate fi găsit, dar din punctul de vedere al mentalităților, al politicilor de selecție al oamenilor, al dorinței și nevoii de manipulare, el există într-o măsură foarte mare, atât de mare încât să greveze mecanismele statului de drept. La urma urmelor istoria poate da înapoi, fără să treacă pe treptele pe care le-a parcurs și să ajungă exact în aceleași loc. Amestecul indigest dintre capitalism și comunism în China îl pune pe Marx în paranteză. Capitalismul a învins în China și s-a globalizat cu cel din piețele planetei în timp ce represiunea de tip comunism se adaptează cu rețelele de socializare. În pofida apartenenței la Uniunea Europeană, a controlului mecanismelor financiare internaționale, a prezenței multinaționalelor și a apariției miliardarilor, ceea ce se întâmplă de trei ani în România luând uneori forme atât de cunoscute de dinainte de 1989, încât un elementar spirit analitic ne obligă să devenim suspicioși și să observăm că, dacă uneori exagerăm invocând traume mai vechi, trebuie să mărturisesc că, în timpul tulburelui stradal al apei de acum câteva zile din București, nu m-am putut împiedica să îmi aduc aminte povestea apei otrăvite de la revoluție menită să deturneze atenția de la lucruri infinit mai grave. În fostele țări comuniste, comunismul ar putea supravețui prin cea mai rea dintre componentele sale – lipsa libertății”, a atras atenția Ana Blandiana.

 

Comentarii

comentarii