Din cele patru soiuri de ovăz prezente în lista oficială a României, toate patru aparțin Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare Agricolă (SCDA) Lovrin. Trei sunt de primăvară Lovrin I, omologat în 2002, Geremi, omologat în 2005 și Ovidiu, omologat în 2019. Unul este de toamnă, soiul Sorin, unicul din România, omologat în 2015. Toate sunt creații ale SCDA Lovrin.
Ovăzul de toamnă – 6.000 de kg la ha
Soiurile se caracterizează printr-o mare capacitate de producție, cu rezistență medie spre bună la majoritatea bolilor și dăunătorilor și bună și foarte bună la condițiile agroclimatice: secetă și arșiță. Procentul de proteină brută este cuprins 14 -16%, iar grăsimi între 6-7%.
Stațiunea bănățeană a mărit de la an la an suprafețele de producere de sămânță la ovăz, adaptându-se cerințelor pieței. De la câteva zeci de ha, s-a ajuns la 100 ha, iar, în 2020, la 200 de ha pe rod, cu soiurile Sorin și Lovrin I.
Inginerul agronom Ioan Toma, șeful Laboratorului de ameliorare a ovăzului în cadrul SCDA Lovrin, a spus că, prin aplicarea unor tehnologii moderate la ovăzul de primăvară, în ultimii ani, s-au depășit producții de 5.000 de kg la ha, iar la ovăzul de toamnă, 6.000 de kg la ha. Este clasică diferența de producție dintre cereala de toamnă și primăvară de 1.000 -1.500 kg la ha.
”Am observat că odată cu schimbările climatice, inclusiv în 2020, datorită secetei, răsărirea la ovăzul de toamnă s-a produs foarte târziu, deseori în timpul iernii, ajungându-se chiar până în primăvara anului următor.
Astfel, s-a produs o echilibrare a producțiilor dintre ovăzul de toamnă și cel de primăvară, ceea ce nu este normal deloc. Dereglările climatice au produs acest fenomen ciudat. Cerealele de toamnă și cele de primăvară au manifestări anormale și se adaptează schimbărilor climatice”, a explicat Ioan Toma.
Atenție la tehnologiile aplicate ovăzului!
Anul agricol 2019 -2020 în Timiș este caracterizat printr-o secetă deosebită și temperaturi destul de reci și variații mari de la zi la noapte care au ajuns chiar până la 15-20 de grade diferențe, constant peste 10 grade zilnic, iar precipitațiile au lipsit aproape cu totul în multe zone.
În zona Lovrin -Tomnatic – Sânnicolau Mare, când a mai plouat au fost căderi de apă nesemnificative de neluat în seamă. ”
Dacă au fost 6 -7 litri pe metru pătrat, am fost mulțumiți. Cu toate aceste neajunsuri, ovăzul s-a adaptat destul de bine. Desigur că producțiile față de anii trecuți vor fi mai diminuate poate cu până la 40%, în funcție și de condițiile climatice pe care le vom avea în continuare până la recoltat.
Efectele lipsei de apă se pot vedea și pe talia plantei care este mult mai mică. Ca la orice cultură și la ovăz detaliile fac diferența, mai ales în acești ani cu totul speciali. De aceea trebuie acordată o atenție deosebită fiecărei verigi tehnologice”, mai atenționează Ioan Toma.
Astfel, germinația ovăzului este bipolară, așadar, diferită față de celelalte cereale păioase. Asta înseamnă că durata răsăritului este mai mare.
Fiind germinație bipolară, adâncimea de semănat trebuie făcută cu mare atenție pentru că introducându-se bobul la o adâncime mai mare de 3 -4 cm sau la 5-6 cm, germinația și răsărirea vor fi mult întârziate, se alungesc internodurile 1 și 2 până ajung la suprafața solului și vor fi și slăbite în lipsa luminii.
Pornind alungite, atunci întreg lanul va avea o predispoziție la cădere. Este una dintre problemele cu care mulți fermieri din Timiș se confruntă la recoltarea ovăzului.
Aceeași importanță trebuie să se acorde și epocii de semănat. ”Ovăzul de primăvară trebuie semănat imediat ce permite timpul, iar cel de toamnă, în perioada 5 -15 octombrie. În ultimii ani, la SCDA Lovrin, l-am semănat în perioada optimă, dar adesea seceta a dat totul peste cap și germinația s-a produs la venirea iernii sau chiar în primăvara anului următor”, a atras atenția agronomul Ioan Toma.
