Dacă cineva din Primăria Municipiului Timişoara ar autoriza şi finanţa din propriul buzunar, pe un domeniu privat, aşa zise expoziţii cu pretenţii de a se numi artă, care nasc reacţii dintre cele mai profunde, de repulsie în fiinţa umană normală, o poate face. Dar din moment ce este vorba despre bani/spaţiu public, este cu totul altceva. Cel puţin, aşa ne-am aştepta noi, timişorenii nonviolenţi, non-anticrişti, ne-satanişti, care deşi nu suntem artişti cu diplome de specialitate, înţelegem cultura şi arta aşa cum a fost ea plămădită. Şi mai ştim că locul crucii nu este nici în sângele animalelor sacrificate, nici în sferele anatomice intime, transformate însă de blasfemiatori în “zone sacre”.
În urmă cu doi-trei ani, “artişti vizuali” ai grupului Baraka au reuşit să şocheze timişorenii şi să provoace o stare de rău angajaţilor Direcţiei Finanţelor Publice de pe Gheorghe Lazăr, după ce în parcarea din faţa clădirii “artiştii” au amplasat un sicriu cu un cadavru-butaforie. Una dintre angajate, care tocmai avusese o înmormântare în familie, a ajuns la medic când a văzut de pe fereastra biroului coşciugul.
A mai trecut un an şi a urmat un alt eveniment Baraka, dezavuat de o ţară întreagă, după ce au transformat Timişoara din viitoare capitală culturală europeană în cel mai oribil spaţiu care incită la urât şi la violenţă, prin amplasarea a zeci de cranii în mulaj, într-o zonă ultracentrală a oraşului. Decorul funebru era completat cu penisuri, cruci şi cranii, toate acestea în cadrul unui festival (rEvolution, promovat cu mult entuziasm de către unii snobi).
Era vorba despre spaţii publice traversate inclusiv de minori şi persoane care nu împărtăşesc aceleaşi gusturi de baracă.
“Urmează să vedem ce este de făcut, dacă trebuie totul strâns, am strâns o parte din instalaţie. Instalaţia era acoperită dintr-o platformă acoperită cu «dildo-uri», plantate ca nişte ciupercuţe, era cumva simulat contextul de cimitir, în care central domina un personaj cu o mască de gaze, un hibrid ca la Baraka. Lucrurile erau foarte profunde, de fapt, era vorba de sexualitatea care ne înconjoară. Oriunde ne orientăm privirea suntem sufocaţi sexual, lumea încearcă să descopere tot mai mult tot felul de părţi ale corpului”, explica pentru Libertatea, Mihai Toth, din partea grupului Baraka.
Cei de la Baraka au mai șocat trecătorii și în București unde au plimbat pe străzi o vulpe moartă, sau la Oradea unde au prezentat un spectacol cu urină și un lichid roșu ce părea a fi sânge.
Am ajuns în anul 2020 şi de câteva zile, aceeaşi Baraka a reuşit să stârnească lehamite şi indignare în rândul trecătorilor şi pe reţelele de socializare, după ce a amplasat în faţa Casei Artelor din Piaţa Unirii o monstruozitate numită de autori “Furnicarul penticostal”, care întruchipează un balaur uriaş cu o limbă satanică uriaşă scoasă.
„Această lucrare expusă în spațiul public (zona protejată de monumente istorice) nu are avizul Direcției Județene pentru Cultura Timiș. Mă îndoiesc că ar fi cerut aprobarea Muzeului de Arta ce îi constituie fundal. Are in schimb aprobarea Primăriei Timișoara. PS. Stema veche a orașului era imaginea Sfântului Gheorghe omorând balaurul. A rămas doar balaurul”, a scris pe pagina sa de Facebook seful Directiei de Cultura si Patrimoniu Timis, Sorin Predescu.
Culmea, monstrul a avut autorizaţie din partea Primăriei Timişoara (prin Casa de Cultură), adevărat, pentru o singură zi, dar suficient pentru o demonstraţie satanică şi care a a strivit tradiţia valorilor creştine. Creaturile Baraka au pe cap Sfânta Cruce, care pentru întreaga Creştinătate are semnificaţia ei sacră, curată, jertfelnică şi mântuitoare, apărătoare.
A desfigura imaginea Mântuitorului răstignit pe cruce (într-o altă “creaţie” marca Baraka) cu placa pe care nu scrie INRI (fapta pentru care a fost răstignit) ci Baraka, şi cu un pişoar sub picioarele Mântuitorului, demonstrează amprenta ancestrală a acestui grup.
Fotografii de pe pagina de facebook a “artistului” Baraka nasc puternice controverse în mintea unui om ca noi, care ne considerăm, dacă ne este permis, NORMALI – “gustul dulce al sângelui” sau “XXX a câinelui”! Fără comentarii!
Nicolae Robu nu apreciază „Furnicarul penticostal”, forma artistică realizată de controversatul grup Baraka şi plasată în Piaţa Unirii de două zile. Ceea ce a fost denumită o creaţie artistică a stârnit reacţia negativă a unui mare număr de timişoreni, mai ales în mediul virtual.
Acum, primarul spune că ceea ce a văzut nu îi place, că nu are nicio legătură cu aprobarea plasării acelei forme hidoase pe străzile centrale, mai mult, că nici nu ştia despre aceasta şi că doar s-a trezit cu ea instalată pe strada Pacha, după ce a ieşit de la un eveniment.
„N-am nicio legătură cu făptura de pe strada Pacha. Nu îmi place mie. Nu gust tipul acesta de artă, așa cum multora dintre dumneavoastră nu le place. Dar oare am eu dreptul să cenzurez? Timișoara e un oraș al spiritului liber. E o discuție dacă acolo trebuia să se dea aprobare sau într-un alt loc. Nu am fost implicat în acea aprobare. Nici nu am știut de această creație. Am participat la un eveniment al comunității italiene pe strada Pacha, când am intrat la eveniment nu era acolo, când am ieșit era acolo. Au venit băieții de la Baraka la mine pentru că erau întâmplător încă acolo și am avut o discuție cu ei despre artă în general. Eu le-am spus așa, ca un sfat din partea mea, eu cred că sunteți talentați și că nu putem să ignorăm faptul că sunteți studenți sau absolvenți ai Facultății de Arte Plastice a Universității de Vest”, a declarat Nicolae Robu.
Oficialul a declarat clar că nu e adept al unui astfel mod de exprimare artistică, dar că nu vrea să cenzureze modul de exprimare al autorilor.
„Eu nu agreez tipul acesta de opere de artă plastică. Asta nu înseamnă că trebuie să fiu împotrivă pentru că nu știu ce rău ar putea face. Eu nu vreau să fiu în postura celor care în Franța au fost atât de porniți împotriva lui Baudelaire și au tratat atât de aspru celebra formulă Les fleurs du mal. Nu vreau. În istorie până la urmă a rămas Baudelaire și nu cei care l-au amendat. Eu nu vreau să rămân în istorie pentru faptul că am pedepsit pe cineva care ulterior a dobândit aprecieri. Nu vreau să spun că acești tineri din grupul artistic Baraka ar fi un soi de la Baudelaire, Doamne ferește!, dar nici nu pot să le spun: Sunteți interziși!. Nu eu sunt cel care trebuie să decidă. Părerea mea personală este că nu acolo ar fi fost locul potrivit pentru a expune acea creație pe care eu nu o îndrăgesc, care pe mine nu mă mișcă. Nu înseamnă că toată lumea trebuie să fie cu gusturile mele, cu capacitatea mea limitată de a înțelege arta modernă. Le-am spus, întrebați-vă în orice moment. De ce ar fi considerată artă creația pe care vreau să o fac și nu ar fi încadrată, dimpotrivă, ca non-artă. Le-am mai spus așa în glumă, eu cred că o primă condiție ca ceva să fie artă e să nu poată fi făcută de cineva care nu e artist”, a mai subliniat Robu.
