Legea privind asigurarea obligatorie a locuinţei, funcţională din 15 iulie 2011, a iscat şi continuă să provoace în Timişoara mari nemulţumiri. Pe lângă faptul că e inaplicabilă în oraşul de pe Bega, legea ridică multe întrebări care aşteaptă răspuns. “Care au fost criteriile de selecţie a locuinţelor? De ce sunt acceptate cele cu bulină roşie? Ce să faci cu 10.000 de euro pe care, chipurile, îi vei primi? De ce nu sunt asigurate şi bunurile din locuinţă?”, a precizat avocat Gina Halas, din cadrul Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului din România (OADOR), cu sediul în Timişoara.
Trebuie amendată legea
Rezultatul e evident: numai 7% dintre timişoreni s-au obosit să plătească între 10 –20 de euro, pentru a evita amenzile aberante de până la 1.000 de lei. Totuşi, Primăria Timişoara a reacţionat cu prudenţă şi, până în 2012, va sta în expectativă şi va evita să îi vâneze pe cetăţenii care nu au vrut să se supună acestei legi extrem de aberante.
Problema este că prevederile nu se pot aplica în Timişoara, fiindcă cele trei fenomene: cutremure catastrofale, inundaţii naturale sau alunecări de teren nu există în capitala Banatului şi nu au existat, decât în proporţii nesemnificative. Cele mai mari cutremure abia au depăşit 5 grade, iar la acest nivel nu se pot produce pagube materiale, decât dacă unele clădiri sunt foarte deteriorate. Cât despre alunecări de teren, nici nu poate fi vorba, iar inundaţii naturale pot avea loc numai la subsoluri şi dacă plouă foarte mult. Prin urmare, Legea 260 din 2008 are nevoie de amendamente urgente, pentru ca timişorenii să nu plătească o taxă aberantă şi inutilă.
Timişorenii plătesc inutil
“Dintre cele două părţi, una este clar nemulţumită, iar aceea nu poate fi reprezentată decât de cetăţenii care sunt obligaţi să plătească degeaba. În plus, de ce să fie obligat cetăţeanul să-şi asigure locuinţa? Dacă are bani, omul şi-o asigură, dacă nu, nu. Legea să fie amendată. Sunt studii geo care arată clar în ce zone se pot aplica aceste prevederi”, a subliniat avocatul Halas. “Ne vom adresa Curţii Constituţionale a României, privind constituţionalitatea Legii 260 din 2008”, a precizat Teodor Raţiu, preşedintele OADOR. Cinci milioane de clădiri, reprezentând 60% din fondul locativ, nu sunt asigurate la nivel naţional. Suma ce trebuie plătită pe an este cuprinsă între 10 –20 euro, iar suma asigurată ce poate fi acordată este de 20.000 de euro pentru fiecare locuinţă de tip A şi de 10.000 euro pentru fiecare locuinţă de tip B. Tipul A de locuinţă înseamnă o construcţie cu structură de rezistenţă din beton armat, metal ori lemn sau cu pereţi exteriori din piatră, cărămidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic sau chimic. Tipul B înseamnă o construcţie cu pereţi exteriori din cărămidă nearsă sau din orice alte materiale nesupuse unui tratament termic sau chimic. Asigurările se pot încheia la cele 13 companii de asigurări acţionare la PAID.
