Asociația Culturală Salvați Patrimoniul Timișoarei desfășoară demersuri ca Podul de Fier din Lugoj să fie încadrat la categoria monumentelor istorice. În acest sens, organizația condusă de Ilie-Vasile Sîrbu, care și candidează la Primăria Timișoara, cere Direcției Județene pentru Cultură Timiș clasarea de urgență a edificiului.
Situația existentă, neintroducerea până acum a Podului de Fier pe lista monumentelor istorice, consideră Sîrbu, este „o scăpare și o eroare pe care dorim, prin efortul nostru și bunăvoința Primăriei Municipiului Lugoj, a Direcției Județene pentru Cultură Timiș, sa o reparăm”. Argumentele înaintate de Asociația Salvați Patrimoniul Timișoarei sunt, în primul rând, vechimea podului, dar și celelalte criterii indicate în cadrul prevederii legale de clasare. Demersurile asociației se bucură de sprijinul lui Cristian Ovidiu Gaidoș, muzeograf la Muzeul de Istorie, Etnografie și Artă Plastică din Lugoj, care a participat la documentarea și studiul istoric preliminar necesar documentației de clasare.
De-a lungul existenței sale, podul a rezistat mai multor inundații: în 1910,1912,1926,1949, 1966, 2000 și 2020). Totuși, starea acestuia s-a înrăutățit in ultimul deceniu, iar singura sa verificare temeinică a fost efectuată în 1962, când au fost întărite și completate niturile existente, în rest fiind executate periodic lucrări superficiale de mentenanță, vizând doar suprastructura podului: sablarea şi remedierea căii de rulare, se arată în comunicatul semnat de Ilie-Vasile Sîrbu. Acesta consideră necesară clasarea lui ca monument istoric, respectiv urgentarea procesului de consolidare la structura metalică, piciorul de beton și zidărie și conservarea podului.
„Argumentul pentru clasare este conform încadrării criteriilor stabilite de Norma metodologică de clasare și inventariere a monumentelor istorice (Ordinul nr. 2260/2008 al Ministerului Culturii și Cultelor privind aprobarea Normelor metodologice de clasare și inventariere a monumentelor istorice).
Podul de Fier din Lugoj a fost un martor tăcut al procesului de urbanizare prin care a trecut Lugojul la începutul secolului XX, podul de fier peste râul Timiș reprezintă astăzi un reper arhitectural, atât pentru localnici, cât și pentru turiștii dornicii să se familiarizeze cu istoria fostei “capitalei culturale a românilor bănățeni” din perioada dualistă.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, pe fondul dezvoltării economice a Lugojului, respectiv creșterea traficului dintre cele două comunități despărțite de râul Timiș, română și germană, s-a simțit nevoia înlocuirea punții de lemn, veche de două secole. Deși chestiunea unui pod nou a fost ridicată în 1887 în mandatul primarului Constantin Rădulescu, proiect s-a materializat abia la începutul anilor 1900, grație unui împrumut de 320.000 de coroane, pe care primăria l-a facut pentru ridicarea efectivă a podului.
Licitația, la care s-au înregistrat 17 oferte, a fost câștigată de firma MANDEL (Julius), HOFFMANN (Sándor) & QUITTNER (Vilmos) din Budapesta (Nádor-u. 20), cu suma de 187.807 coroane, restul banilor (din cei 320.000) fiind utilizați pentru construirea celor patru căsuțe de vamă, montarea lămpilor electrice, asfaltarea trotuarelor, etc. Lucrările au început în luna iulie 1901, circulația fiind deviată pe celălalt pod de lemn, numit al Economilor (unde se află podul de beton astăzi).
Podul de fier are două deschizături de 35 metri fiecare, susţinute de un pilon central si cele două rambleuri. Are o structură din grinzi cu zăbrele, iar partea carosabilă, dublată de două trotuare, este aşezată pe legăturile ce unesc traversele (platelajul). Piesele din fier au fost fabricate la Uzinele StEG din Reșița și montate ulterior la Lugoj. Cantitatea de fier folosită la realizarea podului a fost de 185.554 tone. Inaugurarea solemnă a avut loc în data de 31 august 1902, într-o zi de duminică la ora 11”, se mai arată în comunicat.
