Nici în cele mai urâte vise (căci despre visuri nu mai are rost să perorez) nu aș fi descoperit o Timișoara atât de umilită, atât de urâtă. Timișoara din octombrie 2021, Timișoara tristă și despuiată, precum o fată desculță, săracă și disperată, umblând prin gări după un colț cald.
Administrația actuală este cea care a reușit performanța de a-și îndepărta toți oamenii care mai știau câte ceva despre… administrație. Nu mai interesează din ce ”regim” erau originari. Contează dacă au știut sau nu codurile, normele, legile, ca să poată fi aplicate coerent. Toți fug din Primăria Timișoara spre alte instituții publice, ei nu mai înțeleg nimic din ceea ce ar trebui făcut pentru oraș. Lasă că vin alții, tot niște imberbi infantili care nu știu carte, nu au profesii, dar sunt în căutarea unui loc călduț în centrul orașului.
E urât pentru că e frig. Miile de părinți disperați pentru dezastrul din școli (frig, fără toalete finalizate, fără condiții normale) umplu rețelele sociale cu mesajele disperării, dar și ale dezgustului față de eșecul de după alegeri. E urâtă viața fără speranță, domnule Fritz, dar nu mai credea nimeni, la Timișoara, după 32 de ani, că o să se reîntoarcă sentimentul acela de dezgust profund față de un regim. Nu contează dacă el este regional, local sau național. Regim. Așa îi zice. E urât pentru că plângeți pentru banii ce trebuie plătiți pentru gaz. Serios? Păi cine îl mai lăuda pe numitul Ruben Lațcău, cel cu programul incomplet de muncă în folosul comunității, despre cum ”la ora trei noaptea, el știe cum să refacă COLTERM -ul”? Unde sunt soluțiile lui Lațcău? Sau nu știa că nu… știe? Înțelegem că s-ar putea folosi cărbunele până în 2025, iar prețul, cu însumarea prețului certificatelor verzi ar fi doar 25 la sută din prețul gazului! De ce nu explicați populației logica comportamentelor dumneavoastră, din această administrație în care, din păcate, am crezut!
Mai este urât și pentru că este foarte, foarte murdar. Orașul este abandonat între frunze, cutii, plastic, țigări și… măști de protecție anti Covid. Orașul este ca un sanatoriu TBC părăsit, în care lumea tușește, scuipă, aruncă aiurea, ca într-o acțiune protestatară. Dacă a mai plouat puțin, domnul ”city” cum este numit în bătaie de joc, Creiveanu, se bucură, și așa nu a spălat orașul o vară întreagă. Acum, că Dan Barna nu mai este ”el prezidente”, poate îl schimbați cu un om care să iubească Timișoara, să o simtă a lui. Să facă ceva pentru cetățenii săi.
Unii se întreabă ”de ce nu a candidat Dominic Fritz la nicio funcție, în cadrul congresului USR Plus”? Legislația ar fi cam complicată, nu? Dar răspunsul acestei întrebări îl vom da în altă ediție.
În mine plânge inima pentru Timișoara, umilită, pusă la pământ, întunecată, tristă, rece, sărăcită de spiritul ei fantastic, în vreme ce o gașcă de ”nu știm ce, nu știm cum, nu știm de unde” citește povești copiilor, doar, doar, or fi adormind uitând că nu este căldură.
Parcurile sunt distruse, trotuarele sparte, copacii tăiați (că era deja moda, nu-i așa?), Timișoara este avariată.
În această vreme, prin oarecare publicații, se încearcă politici de imagine pro – Fritz. Penibil. Realitatea este urâtă. Oglinda nu minte. Doar oamenii. Ei mint cu nerușinare.
