Concertul Filarmonicii „Banatul” de vineri, 15 mai, marchează deschiderea celei de-a XXXIV-a ediţii a Festivalului Internaţional „Timişoara Muzicală”. Maestrul Gheorghe Costin, dirijorul concertului inaugural, oferă spre audiţie un program alcătuit din Cantata „Anotimpurile” pentru cor de copii şi orchestră de Constantin Rîpă, Concertul în re minor, op. 47, pentru vioară şi orchestră de Jean Sibelius şi capodopera lui Igor Stravinski: „Le sacre du printemps”.
Concert-maestrul dr. Mircea Tătaru ne spune câteva cuvinte despre prima parte a serii: “Creaţia muzicală a lui Constantin Rîpă, pe care o vom asculta în deschiderea programului, se adaugă la pleiada compoziţiilor care descriu poezia anotimpurilor.
Este o variantă de simţire românească în care sunt uşor de recunoscut inflexiuni, motive şi prelucrări ale spiritualităţii muzicale specifice plaiurilor noastre.”
Îşi va da concursul corul de copii al Colegiului Naţional de Artă „Ion Vidu” pregătit de prof. Maria Gyuris.
În continuarea concertului, publicul timişorean o va putea asculta pe violonista Corina Belcea interpretând Concertul pentru vioară şi orchestră în re minor op. 47, de Jean Sibelius.
“Scris la Helsinki, acest concert se bucură de o largă popularitate până în zilele noastre, ocupând un loc de cinste alături de marile concerte închinate viorii.
Încă de la începutul anului 1899, Sibelius se gândea să scrie un concert pentru vioară şi orchestră şi îi spunea soţiei sale, Aino, că a găsit teme minunate pentru viitorul concert.
Mai târziu, aceasta descriind procesul de naştere al concertului, relata că Jean era deja ameţit de atâtea melodii care-i veneau în minte, că stătea treaz nopţi în şir cântând la vioară teme şi urmărind cum acestea se pot dezvolta. Cel care a oferit o carieră internaţională concertului, cântându-l succesiv ani la rând în Europa şi America, a fost Ferenc Vecsey, un tânăr virtuoz de 17 ani. Acesta credem că a fost motivul pentru care Sibelius a stabilit dedicaţia definitivă a concertului lui Vecsey, a cărei viaţă, din păcate, a fost foarte scurtă (a murit la 38 de ani).”
Concert-maestrul ne aţâţă şi mai mult curiozitatea prin lecţiile minunate de istorie, povestindu-ne despre prima audiţie a „Sărbătorii primăverii” (“Le sacre du printemps”), în seara de 18 mai 1913, când lucrarea a fost prezentată sub formă de balet, sub coregrafia lui Vaclav Nijinski: “Atunci, urletele, protestele şi fluierăturile au acoperit chiar şi sunetele orchestrei – şi trebuie să menţionăm că această creaţie este una din cele zgomotoase, din toată istoria muzicii.
Poate zgomotos nu este un cuvânt prea potrivit pentru această tulburătoare pagină, să ne închipuim mai bine că este vorba de o enormă forţă muzicală care se dezlănţuie. În această lucrare a lui Stravinski, primăvara este descrisă aşa cum era văzută de ruşii păgâni din timpuri obscure, care aveau o teamă ancestrală pentru acest mister al reproducerii naturii în fiecare an.
Spaima lor faţă de descătuşarea necunoscutelor forţe telurice ale pământului îi determina să sărbătorească acest mister prin sacrificarea unei fecioare.
Publicul, atunci, nu cunoştea intenţia programatică ce stătea la baza lucrării, metafora ce privea groaza oamenilor primitivi, copleşiţi de evoluţiile violente ale naturii în regenerare.
Această suită în treisprezece mişcări va deveni treptat cea mai aureolată lucrare simfonică din întreaga muzică a secolui XX.
Chiar la un an după „dezastrul” de la premiera teatrală, ea a fost reluată în variantă simfonică, aşa cum o vom asculta pe scena sălii „Capitol”.
A înregistrat un succes răsunător, care de atunci până azi a însoţit consecvent fiecare interpretare.”
