Ungurii au multe ştranduri cu apă termală şi românii merg acolo pentru a se simţi bine în vacanţă sau la sfârşit de săptămână. Sunt ştranduri cu mai multe bazine, cu jeturi de apă şi tot felul de lucruri menite să te facă să te simţi bine şi să te relaxezi. La sfârşit de săptămână, mulţi timişoreni, arădeni, cărăşeni, hunedoreni şi oameni din cele mai diverse părţi ale ţării dau o raită peste graniţă, la unguri, pentru a se simţi bine la Gyula, Oroshaza, Mako şi multe alte locuri cu apă termală şi civilizate. Ba mai mult, în cursul acestei luni, la Szeged se deschide unul dintre cele mai mari complexe termale din partea aceasta a Europei. Şi totuşi, ce-i apucă pe români de merg la unguri pentru o “scaldă” bună? Nu avem şi noi aici?
{vsig}galerie/herculanebaiegunoi{/vsig}
Peisaj de plecat ochii
Ba avem… O parte din drumul până la Herculane e plin de gropi. Nu mai ştii pe ce parte a şoselei să mergi pentru a nu-ţi băga maşina prin cratere. Ajungi, în sfârşit, la Băile Herculane şi vrei să faci o baie la Hotel Roman. E un hotel mare din staţiune şi se ştie că are şi un bazin care poate fi folosit de turişti. Treci prin centrul staţiunii, care arată ca după război. Clădiri care se vede că odată au fost tare mândre, acum sunt cu tencuiala căzută, lemnăria putrezită, geamurile sparte… sunt clădiri în suferinţă. Pleci ochii şi mergi spre bazin. În faţa hotelului e doar o maşină veche cu ceva praf pe ea. Se vede că nimeni nu a călcat pe acolo demult. Uşa e ferecată, pare că e închis din decembrie… Primul punct din itinerarul tău de sâmbătă a picat. În afară de câte un câine hămesit de foame, nu prea mai vezi pe nimeni pe acolo. O iei în sus… spre bazinele cu apă sulfuroasă şi caldă… de sub pod…
.JPG)
Eşti aproape…
Sunt acele cădiţe cu apă termală şi cu miros de sulf pe care ţi le aminteşti din copilărie. Parcă vezi coada de maşini ce era chiar în curbă de-a lungul drumului, cu oameni doritori de băi… Iar o baie într-o zi în care sunt anunţate ninsori este mirifică. Mai ales că, pe măsură ce te apropii de locul acestor băi, îţi dai seama că ai şanse să fii singur şi nu te va deranja nimeni… eventual vreu câine rătăcit. La tradiţionalele băi termale de sub pod ajungi după ce cobori un pic de la nivelul drumului şi parcurgi o cărăruie scurtă până la destinaţia finală. Se văd aburii încă de pe cărăruie şi nu mai ai mult şi eşti acolo… în apa sulfuroasă, în timp ce fulgii îţi cad pe umeri. Însă înainte să ajungi acolo, ai să ai un şoc…
Mizerie…
E un şoc vizual şi olfactiv care te face să te întrebi dacă are rost să baţi porţiuni de drumuri proaste, să fi nevoit să priveşti clădirile în suferinţă, pentru a ajunge la aceste băi. Mai bine… nu mai vezi nimic… decât să rămâi cu păreri de rău… Cum ajungi pe cărăruia ce duce la cădiţă, dacă arunci ochii în jos, ai să vezi maldăre de gunoaie pe malul râului ce curge pe sub izvorul termal. Malurile Cernei sunt asuprite de sticle goale de plastic, doze de bere, conserve, hârtii şi tot felul de mizerii care fac mult rău naturii. E un peisaj incredibil de grotesc cel care-ţi apare în faţa ochilor… Gunoaiele e clar că nu au ce căuta acolo. Stai relaxat în acea cădiţă şi decorul este unul dezolant, unul de care îţi vine mai degrabă să fugi decât să te apropii. Unii au ales într-adevăr să fugă… fug în Ungaria la sfârşit de săptămână…
