Îi vedem peste tot. Îmbrăcați în culori deschise, mai ales galben și portocaliu, angajații pe biciclete sau trotinete, cu sau fără baterii, cu sau fără semnalizare sonoră, sunt pericole publice în trafic. Trec pe roșu, merg cu viteză pe trotuare, acelea pentru pietoni, trec peste linia continuă dublă a podurilor cu nepăsare uluitoare, se comportă ca și cum ar fi orbi. Mai mult, dacă cineva le dă un sfat, le sugerează o atitudine prin care să corecteze ceea ce fac greșit, încălcând toate codurile rutiere, devin agresivi. Cel mai grav mi se pare a fi modul în care ei sunt angajați de patronii cărora nu le pasă nici de ei, dar nici de calitatea serviciilor. De ce afirm asta? Pentru că îi văd, mai ales pe sărmanii imigranți din India, Sri Lanka, Pakistan, sau de unde or mai fi fiind, cu ochii fixați în telefoanele mobile, căutând pe aplicațiile lor adresele pentru distribuirea pachetelor, mergând pe biciclete, lovind oameni, dar chiar și mașini. Tabloul este dezolant.
Nimeni nu face nimic. Ei trec precum niște năluci, ca niște ”oameni invizibili”, autoritățile nu reacționează, iar ei se simt prea liberi, chiar în nebunia încălcării tuturor normelor de circulație. Dacă cei care conduc bicicletele, mașinuțele, trotinetele și alte ”căruțe” nu au orientare, sunt vinovați pentru agresivitate, atunci patronii firmelor au o responsabilitate uriașă nu doar pentru ei, dar și pentru cei din jur. Prea multă obrăznicie, prea multă impolitețe, sursă de stres de care nu mai avem nevoie.
Așteptăm ca responsabilii circulației publice din Timișoara, Primăria Timișoara și Poliția Rutieră (cel puțin) să fie mai atenți! Atenți la semafoare!
