Ăla nu e bănăţan, care nu taie un porc la Ignat. Caltaboşi, judere, tobă, lebăr, cârnaţi proaspeţi şi apoi afumaţi, sângerete, maioş, papricaş cu carne proaspătă de porc, înmuiat cu ardei iute şi murături, sunt doar câteva delicatese de la pomana porcului.
Dar, creştini fiind, nu uităm că în această zi este prăznuit Sfântul Mucenic Ignatie Teoforu, urmaş al apostolilor, patriarh al Bisericii Antiohiei şi ucenic al Sfântului Evanghelist Ioan. El a suferit multe chinuri pentru că nu s-a lăsat întors de la credinţa în Hristos şi a fost aruncat leilor, care l-au devorat, oasele lui fiind duse în Antiohia şi venerate ca moaşte.
După aducerea aminte de cele sfinte, revenim în gospodăria bănăţeană.
Treaba-i multă, aşa că de obicei, porcul se taie cu ajutorul rudelor şi al vecinilor, iar munca începe de dimineaţă. Ba, dacă nu uităm şi povestea porcului, chiar din ajun. Pentru că vorba bătrânească spune că porcul îşi presimte sfârşitul cu o zi înainte, aşa că în seara de ajun trebuie să i se spună povestea, pentru a-l linişti şi pentru a-i fi carnea fragedă. Unii âl cinstesc pe grăsun cu rom, rachiu sau coniac, pentru a-l face mai “supus” tăierii.
În zorii de Ignat, toată casa e în picioare, alaiul colindătorilor se adună în poarta casei şi cântă cântările Crăciunului, sunt cinstiţi cu un ştamplu de rachiu, cu vreun colăcel micuţ, şi sunt poftiţi să treacă mai pe seară, la pomana porcului.
Bătrânii de la ţară spun că după ce porcul este tăiat, pârlit şi spălat, se recomandă punerea unei pături peste el şi un copil să-l încalece. Astfel, anul viitor va fi unul lipsit de boli şi plin de bogăţii, sănătate şi prosperitate.
Trecem peste moda asomării şi revenim la tradiţia bănăţeană. După ce porcul este tranşat, gospodarul va alege cele mai fragede bucăţi de carne şi i le da nevestei care ştie cel mai bine să facă din ea, în casă sau afară, la ceaun, că e mai gustos, papricaşul sau gulaşul. Nu dăm reţete culinare, ci garantăm doar că preţ de câteva ceasuri, după ce ceapa şi usturoiul revarsă belşug de arome de adună tot satul la poarta casei, e un timp ce ţine o veşnicie. Pentru că toată lumea e înfometată, răchia gâdilă stomacul, pântecele cere mâncare.
În sfârşit, când se aştern şi luceferii pe cer, pomana porcului e în blide şi fiecare primeşte mâncarea care nicicând nu e mai gustoasă decât în ziua de Ignat.
