Bari, capitala regiunii Puglia, Italia, adică… ”tocul cizmei”, cum spun turiștii, este un loc unic. Am fost la Bari pentru câteva zile, într-un program cu Rotary Club Timișoara, despre care am scris. Văzusem Bari în urmă cu mai bine de 10 ani și eram dezamăgită atunci de prea multe străzi nemăturate, de țigările aruncate aiurea, ambalaje, cam așa cum este imaginea Timișoarei, adesea…
Acum, Bari strălucește de curățenie, o administrație curajoasă a generat niște amenzi usturătoare pentru gestul aruncatului pe jos, camerele de filmat monitorizează ”zebrele”, deși, din păcate, șoferii nu se întrec în politețe prin acordarea dreptului pietonului la trecerea sa.
Fiind în sud și urmărind mereu știrile despre imigrația ilegală, așteptam să văd ”pâlcurile” de imigranți stând pe străzi. Nu. Ei nu mai rămân în sudul Italiei, legile s-au înăsprit, iar imigrația ilegală este controlată. Aud mereu expresia: ”Giorgia Meloni, președinta partidului extremist de dreapta”. Atâta manipulare în privința acestei femei pe care italienii au ales-o, atât de multă malițiozitate lipsită de argumente, se pare că doar pe posturile noastre de televiziune se mai găsesc. Presa din Italia, chiar cea susținătoare a politicilor de stânga, o respectă și îi promovează ideile și proiectele legislative. Nu i se mai spune ”extremista”, i se spune, natural, prim – ministrul Italiei.
O parte a imigranților, a celor care au venit mai demult, cu dorința de integrare, este în echilibru: unii au învățat limba, muncesc, sunt amabili în magazine, hoteluri, restaurante. O altă parte a plecat.
Ceea ce face eleganța unui oraș, zonă, țară, vine din comportamentul oamenilor, din respectul pe care-l arată celor din jur, inclusiv al celor aflați în trecere. O clădire maiestoasă, oricât de bine ar fi pusă în evidență, dacă este locuită și neglijată de persoanele ce o locuiesc, dar nu o iubesc, își pierde strălucirea. În Bari, la fiecare pas, o poartă, o ușă, o vitrină, un zâmbet, un surâs de bun-venit, toate stau gaj al eleganței cu adânci rădăcini în istoria unui imperiu care a lăsat urme…
Catedrala Sfântului Nicolae, un loc unic pe pământ. Italienii organizează procesiuni religioase, își respectă sfinții, se închină la moaștele sfinților lor, și nimeni nu-i jignește, nu-i umilește pentru că sunt religioși, ca și cum ar fi… leproși. Nu. Nimeni! De ce ar fi mai respectați ateii, pentru care nu vibrează în inimă credința? Dar acesta este un alt subiect. În cadrul procesiunilor se scot pe străzi statui, secvențe din moaște, și toate acestea durează zile la rând.
Bari, iarna, cu mările sale ce-i udă țărmurile, cu muzica sa superbă pentru dansul ”Pizzica” (pițigaie – gaie, da, avem și noi un joc infantil), cu oamenii, obiceiurile, tradițiile la care țin enorm, este un loc ce trebuie văzut. Este un loc ce poate fi iubit!
