Soarele a pus stăpânire pe Câmpia Banatului. E vremea bună pentru drumeţii pe cărări care te poartă spre locuri unde te învăluie răcoarea pădurilor.
Pornim spre satul Bobda, la 20 km vest de Timişoara, pentru că găsim pe drum şi puţină prospeţime pe care ne-o dă Bega Veche şi pentru a vedea urmele unei legende legate de cripta de sub basilica ridicată în timpul Imperiului Austro-Ungar, care acum este părăsită.
Suntem în localitatea datată din veacul al XIII-lea, sub denumirea de Pabd, care i-a aparţinut lui Ioan de Meca, Imre Docy, familiei Peto şi apoi altor grofi, ultimul fiind baronul Iuliu Csávossy. Bobda a fost aproape complet distrusă în luptele de la finele veacului al XVII-lea, după care a urmat reconstrucţia localităţii după normele impuse de austrieci, cu străzi drepte perpendiculare şi cu case ordonate de-a lungul drumurilor, aşa cum le ştim şi noi, azi.
Baronul Gyula Csávossy a construit aici un castel cu 42 de camere înconjurat de verdeaţa parcurilor, iar pentru muncile agricole, deplasări sau partide de vânătoare, erau crescuţi cai de rasă în hergheliile din apropiere.
Bineînţeles, nu putea lipsi locul de rugăciune romano-catolic comun dedicat comunităţii. Iar pentru că baronul avea bani, a cerut ridicarea unui mausoleu, după modelul bazilicii din oraşul ungar Esztergom, sub care a fost construită şi cavoul în care urmau să fie puse criptele membrilor familiei care s-au stins, pe rând. Impunătoarea clădire se află vizavi de castelul în care a locuit familia de grofi.
Din cauza datoriilor, castelul nu a mai putut fi întreţinut şi a fost vândut … cam ca la licitaţiile din zilele noastre, adică bucată cu bucată, iar mausoleul a fost profanat.
Am înţeles de unde s-a născut legenda „locului bântuit”. Într-adevăr, sufletele de dincolo de criptă probabil că nu-şi găsesc liniştea şi apasă conştiinţele celor fără de conştiinţă care pot lăsa un monument de patrimoniu istoric să se prăbuşească. Nu este singurul şi astfel am devenit o ţară bântuită, cu multe legende.
Localnicii spun că doar la orele amiezii şi la înmormântări răsună bătrânele clopotele, trase de o familie de catolici din sat, şi care au fost comandate la Viena. De altfel, la începutul secolului XX, printr-un act de donaţie din partea baronului Csávossy, mausoleul a fost lăsat comunităţii romano-catolice din sat, iar după Revoluţie a intrat în proprietatea Episcopiei Romano-Catolice Timişoara.
Monumentul ar fi superb, iar în jurul lui se pot ţese legende care să atragă turiştii în anul 2021, al Capitalei Culturale Europene. Refacerea obiectivului ar costa, după unele estimări care nu aparţin specialiştilor, în jur de 300.000 de euro.
