.jpg)
Se spune, se ştie, se demonstrează că „peştele de la cap se împute!”. Şi, pe deasupra, expresia aceasta, plastic, mult prea olfactivă, face parte prea mult din decorul nostru mioritic. Cineva care trăieşte în altă ţară, dar vine destul de frecvent la Timişoara, îmi spunea, nu mai departe de 2-3 ani în urmă, că observa, la vremea respectivă, un accent pozitiv în comportamentul străzii, al oamenilor, al funcţionarilor de la ghişee, simţea cum începeam să ne apropiem de acel tip de atitudine care se potriveşte descrierii de atitudine europeană. Din păcate, acum, acelaşi observator, în acelaşi loc, dar pe o discuţie actuală, îmi spune cu tristeţe despre modelarea inversă a atitudinilor, despre cât de dureros este ceea ce se petrece pe stradă, în magazine, între oameni. Ce se petrece? Bădărănia! Asta se petrece şi scala de evaluare este încărcată cu prea mult balast. Se înjură, se strigă, se scuipă, se lasă maşinile în mijlocul străzii, pe motivul că „nu a fost liber niciun loc de parcare”, nu se amendează neruşinarea, ci plăteşte tot sărmanul, cel fără relaţii. Ieri, în centrul oraşului, în plină intersecţie, un jeep negru, marca BMW X6, a blocat circulaţia într-o zonă centrală, dar echipajul de poliţie nu a venit că… nu a primit telefon, funcţionarii publici au pretins că au dat telefoane, în vreme ce pe stradă, într-un loc din care nimeni nu ar fi fost deranjat, o „sărmană Dacia” avea „ gheara” pe roţi, semnul atitudinii intransigente a „braţului autoritar” al legii, în favoarea comunităţii. Suntem atât de penibili şi caraghioşi, în încercarea de a demonstra seriozitatea, încât nici micuţii dintr-o grădiniţă nu-i mai cred pe „oamenii legii”. În această vreme, pe când ne căznim cu derulări de campanii despre civism şi curăţenie, la OTV se duc, frecvent, „aleşii neamului”, unul mai bâlbâit decât altul, unul mai mincinos decât altul, pe fundal muzical de „calitate”, cum ar fi ultima manea a unui alt ales, Adi Minune, sau cum s-o mai fi numind acum. În această vreme, roţile noastre se rup în gropi, dar sunt bani la Ministerul Turismului pentru pliante infantile, pentru pârtii şi terenuri de golf. Modelul moderatorului agramat, însoţit de alte „modele” ale comunicării publice, care confundă singularul cu pluralul şi femininul cu masculinul, mai rău decât „Vanghelie care este” coboară în stradă şi claxonează puternic. Este mesajul lor pentru cei slabi. Ceva de genul: Atenţie, suntem aici şi facem ce vrem!” . Toate acestea au legătură cu peştele şi capul său…Ce păcat că ne strică până şi aerul.
