Un bătrân de 79 de ani are nevoie de o pensie de handicap, care nu mai vine
Petru Necşa a trăit de o viaţă în Ezeriş. Spune că, într-o viaţă de om, nu a trăit decât din muncă. Acum, la aproape opt decenii de viaţă, boala l-a răpus la pat. Nu se poate deplasa şi nu poate face nimic de unul singur, nu poate să mănânce singur, nu poate merge la toaletă, nu-şi poate lua medicamente, având neapărat nevoie de însoţitor, pentru că are paralizie pe partea stângă. Îl are alături pe fiul său, Ion Necşa, care este şi el acasă, în pensie de invaliditate. Pentru că ambii sunt bolnavi, speră ca pe bătrân să-l ajute cineva din sat, însă „fără bani nu vine nimeni“, recunoaşte Ion Necşa. Aşa că omul a depus un dosar pentru tatăl său, ca să primească măcar o indemnizaţie pentru handicap. Aşa cum cere legea, asistentul social de la Primăria Ezeriş a făcut ancheta la faţa locului. „Când au verificat, au văzut că e la pat, nu poate mânca singur, nu se poate ridica din pat pentru a merge afară, are scutece ca să nu facă în pat“, povesteşte omul. Numai că, la Reşiţa, comisia din cadrul DGASPC a decis că bătrânul nu are nici un handicap! Supărat, Ion Necşa a contestat decizia la Comisia Superioară de Expertiză de la Bucureşti. „Noi, Direcţia, funcţionăm separat de această comisie. Acesteia îi asigurăm numai partea de secretariat. Decizia poate fi contestată la Comisia Superioară de Expertiză de la Bucureşti şi, dacă nici acolo răspunsul nu este satisfăctător, rămâne calea instanţei. Dacă au făcut contestaţie la Bucureşti vor primi şi răspuns, dar mai durează, e greu de apreciat cât“, ne-a declarat Virgil Popa, directorul adjunct al DGASPC. Primarul din Ezeriş, Ion Rusu, spune că nu au un asistent social la primărie, ci doar un angajat a primit şi această sarcină: „A fost la ei acasă, iar în ancheta socială făcută a scris ce a văzut, ce i s-a spus de către familie“. Cât despre refuzul de a acorda bătrânului indemnizaţia de handicapat, Rusu spune că nu se poate pronunţa, pentru că nu este specialist: „Pot să vă spun că nouă ne-au cerut printr-o adresă să verificăm toate dosarele de handicap de pe raza comunei…“. Semn că banii au cam ajuns la fundul sacului şi fiecare leu contează. Pentru Petru Necşa salvarea mai poate veni de la Bucureşti, dar asta mai durează şi nimeni nu ştie cât. Până atunci, bătrânului nu-i rămâne decât să stea în continuare ţintuit la pat şi în mizerie.
