Acasă Editorial Boc, la uşa Ostaficiucului…

Boc, la uşa Ostaficiucului…

298
DISTRIBUIȚI

Mare zarvă – mare, vine Guvernul României pe plaiurile bănăţene, la uşa PDL-ului timişean, proaspăt asezonat cu „fapte  financiar – bancare”, numite „donaţii de partid”, din partea unor împricinaţi (vorba juriştilor), gata să se transforme în incidente de plată despre care, cică,  Boc cel ager ar fi urmat să ceară un mare control la Timiş… Numai că, mare minune – mare, zgomotul  a durat cât o poveste de vacanţă, vreo trei-patru zile şi nu a  mai venit nimeni să vadă  cât de curaţi  sunt (erau)  banii  pentru PDL Timiş şi, mai ales,  care erau căile prin care ei se colectau (colectează!). Gurile târgului politic  spun că Ostaficiuc Constantin nu este prea vesel, ba, dimpotrivă, s-ar putea ca “lordoza de funcţie”, cea care-l ţine cu semeţia la vedere, să se mai fi corectat… cu ochii prin pământul patriei. De ce? Pentru că poziţia sa de şef de PDL prin Timiş este pe clătinate, se simte vibraţia adâncă a pământului, un sunet  adânc,  pe care nici cele mai versate figuri  nu-l mai pot  identifica. Şi nici traduce! Este vorba despre furtuna schimbării, pe calea undelor venind Valeriu Tabără, actualul ministru al Agriculturii.  Nici nu contează cine vine, ar conta, cu adevărat, schimbarea, dacă ea  ar pune lucrurile  într-o logică, fie ea şi a unei politici deformate, cea generată de puterea care  bălmăjeşte soluţii, nu le găseşte. La nivelul Timişului ar fi importantă  pentru că, la ora aceasta,  este prea multă frământare şi nesiguranţă. Unde? În judeţul portocaliu, care  era fala alegerilor din 2009, după turul doi? Unde? În judeţul care şi-a ucis memoria deţinuţilor politici, a revoluţionarilor  autentici,  poziţionându-se undeva ca o arie a puterii care  se laudă pe sine?  Asta în vreme ce judeţul Timiş are drumuri pline de gropi,  drumuri de pământ şi  poduri  de pe care nu îndrăzneşti să întorci capul,  s-ar putea să nu găseşti  capătul drumului… Timişul, un judeţ, teoretic, bogat, arată mai distrus decât vecinul Caraş-Severin, teoretic, sărac, dar la graniţa între ele se schimbă textura drumului, ca şi cum ai păşi din România în Ungaria! Paradoxurile acestea ar trebui să dea de gândit unuia ca domnul Boc, teoretic, cadru universitar, practic, un  agitat vorbitor care spune, dar face mai… rar. Acum, s-ar putea să facă ceva: schimbarea şefiei PDL Timiş. Sau ar mai putea face ceva: să se prefacă a fi uitat de arestarea Corneliei Corescu şi de chitanţa cu destinaţia PDL. Care este rezultatul anchetei? Ştim? Nu ştim, domnule Boc! Dar vrem să ştim, pentru că democraţia  presupune şi curajul formulării răspunsurilor, oricât de  dificilă  ar fi situaţia. Cine întreabă? Neamul, domnule, nu mieii, deşi, chiar şi mieii ar  vrea să ştie! Este sau nu după uşă Constantin Ostaficiuc? Sau vă aşteaptă în poarta Banatului, în vreme ce Bastionul e confundat cu Palatul Huniazilor? Domnule Boc, uşa aceea nu este numai a lui… Ostaficiuc!
 

Comentarii

comentarii