Caraş-Severinul – distrus de criza economică…
Cândva a fost centru de raion. Totul, acum, este istorie… Comuna Bozovici rămâne însă una dintre localităţile renumite din Caraş-Severin. Micuţa comună are, spre deosebire de oraşe cărăşene cu pretenţii, ca Anina sau Oţelu Roşu, Parchet, Judecătorie, Unitate de pompieri militari şi un spital comunal încă din 1933. Oamenii locului au început să plece din Bozovici. Aici depopularea a cunoscut cote alarmante. Din 5.500 de locuitori, câţi avea Bozoviciul la recensământul din 1992, acum în comună au mai rămas puţin peste 3.000 de oameni. Bozovici rămâne o zonă cu un peisaj uluitor, lovită sub centură de criză şi de nepăsare…
Adio, caşcaval!
Mirajul Caraş-Severinului a apus de mult. Aproape imediat după revoluţia din 1989, la Bozovici, ca şi în majoritatea localităţilor importante din Banatul Montan, tinerii nu au locuri de muncă şi după terminarea liceului se îndreaptă inevitabil spre marile oraşe. Sau părăsesc pentru perioade nedeterminate ţara. Nici meseriaşi adevăraţi nu mai găseşti la Bozovici. Majoritatea au plecat în Germania sau Austria. Emblema hard a localităţii, renumitul caşcaval de Bozovici, nu se mai produce de foarte multă vreme. Crescătorii de animale mai pot fi număraţi pe degete, iar activitatea lor ţine mai mult de propria subzistenţă.
Rovinieta, moartea cherestelei…
Criza a lovit în plin Bozoviciul. Singura sursă de venit ar putea fi prelucrarea lemnului, care se găseşte din plin în pădurile care înconjoară localitatea. Cele două societăţi care au ca obiect de activitate producerea de cherestea au însă acum mari probleme cu ocolul silvic. Şi cu poliţiştii hărpăreţi… Chiar dacă preţul lemnului pe picior a crescut cu 30%, amenajarea drumurilor forestiere lasă de dorit. Poliţia este cu ochii în patru ca maşinile forestierilor să aibă rovinieta la zi, deşi se folosesc doar 10 kilometri de drum naţional. Aici fiecare îşi câştigă existenţa cum poate, prin muncă, prin preţuri ce nu au legătură cu realitatea sau prin pânde la intimidare…
Când banii controlează totul…
Patronul uneia dintre firmele de cherestea din Bozovici a resimţit criza economică ca un croşeu de o duritate extremă. Preţurile la produsele finite au scăzut simţitor, iar mâna de lucru este din ce în ce mai nerentabilă. Din cei 150 de muncitori, din care peste 80% tineri, pe care îi are, în acest moment, în firmă, va trebui să disponibilizeze urgent aproape 40. Menghina preţurilor şi a politicii dezastruoase dusă de România îl obligă să reducă activitatea.
Edilii fotbalişti
Bozovici nu mai excelează, în momentul de faţă, prin mai nimic. La mare preţ, însă, în Caraş-Severin se pare că sunt foştii fotbalişti. Pe o rază de 50 de kilometri, trei foşti fotbalişti au ajuns primari, la Anina, Bozovici şi Lapuşnicu Mare. Un al patrulea fotbalist care şi-a agăţat demult ghetele în cui este viceprimar la Bozovici. Proiectul cheie al Primăriei Bozovici este acum un campus inedit al elevilor din zonă. Primarul este optimist în legătură cu lucrările şi crede că în maxim doi ani acesta va fi finalizat, dupa ce efectele crizei economice se vor atenua. Un alt proiect al primăriei este finalizarea lucrărilor de la staţia de filtrare şi distribuire a apei potabile. Se speră ca ele să fie gata în această toamnă.
Deasupra Minişului şi a Nerei…
Comuna cărăşeană Bozovici este aşezată deasupra confluenţei râurilor Miniş şi Nera, chiar pe artera naţională Oraviţa-Băile Herculane. Dealurile care o înconjoară nu depăşesc 400 de metri altitudine şi îi lasă trei ieşiri: pe valea Minişului, spre Anina în nord, pe valea Nerei, spre Băile Herculane, în est şi spre Moldova Noua, în vest. Comuna are o climă plăcută, fără vânturi puternice, cu o temperatură medie anuală de 10-11 grade. Comuna Bozovici este situată la distanţe egale, de aproximativ 50 de kilometri faţă de cele mai importante două gări: Oraviţa şi Iablaniţa.
