In nebunia lui, Adolf Hitler, asediat de cele mai importante armate ale lumii, lipsit de orice speranta, isi imagina, totusi, ca Reich-ul va supravietui. Si i-a pus pe supravietuitorii Germaniei naziste sa lupte pana la ultimul cartus. Cativa agonisti ai acestuia au mers, cu dementa, mai departe. Si-au imaginat, chiar dupa sinuciderea Führer-ului, ca pot deveni urmasii marelui Reich. Aceasta iluzie a fost, pentru poporul german, o tragedie mai mare decat nazismul si razboiul. Si, iata ca, astazi, in Romania, avem un buncar asemanator, daca pastram proportiile, la fel de cazut in derizoriu. Si la fel de tragic. El poate fi definit prin urmatoarea dubla intrebare: cum se preda PD-L?; cum se retrage din scena Traian Basescu?
PD-L si Traian Basescu, confruntati cu dezastrul in care au adus Romania, comparabil – pastrand insa proportiile – cu nenorocirea de la amurgul Germaniei naziste, cauta solutii de iesire din impas din ce in ce mai nastrusnice. La fel cum Hitler ori agonisti ai acestuia au incercat sa sparga coalitia aliatilor, incheind o pace separata si esuand la capatul fiecarui demers, si Traian Basescu plus PD-L au tatonat fie o alianta cu PSD, fie o alianta cu liberalii, in tentativa de a construi o majoritate credibila. E clar ca nu mai poate fi condusa Romania de un partid si de un presedinte care se bucura – conform tuturor sondajelor de opinie -, doar in proportie de 12 la suta, de increderea populatiei. Intr-o democratie, daca nu ai credibilitate, pleci acasa. Sau transformi democratia in dictatura si iti asumi aceasta crima. Numai ca Romania e stat NATO si membru UE. E greu sa sara, pur si simplu, in dictatura, din simplul motiv ca un individ, Traian Basescu, ori un partid, PD-L, incearca sa-si salveze pielea.
Daca un presedinte si un partid nu mai au credibilitatea necesara, ei ar trebui sa imprumute ceea ce le lipseste din alta parte. Adica de la PSD sau PNL. Dar aceste partide nu sunt dispuse sa mai dea nimic. Exact la fel cum au procedat aliatii, incepand din momentul in care balanta razboiului declansat de Germania se inclina in defavoarea acestei tari. In paranteza fie spus, suntem chiar intr-o situatie mai speciala. Pe ruinele statului PD-L si a epocii Basescu, social – democratii si liberalii isi permit chiar luxul de a astepta, fara a face o alianta, nici macar intre ei.
Un timp, Basescu plus PD-L au crezut ca acesta este un semn de slabiciune al opozitiei. Abia apoi au inteles ce se intampla de fapt. Si, astfel, a aparut ceea ce denumesc eu “un buncar care cade in derizoriu”. Theodor Baconschi, unul dintre cei mai mari lingai ai lui Traian Basescu, este impins la inaintare, pentru a incerca o ultima solutie disperata. Si anume o intoarcere a Presedintelui catre monstrii sacri PD-L. Un fel de ultim cuib de rezistenta. Baconschi, vezi Doamne, in fruntea tripletei Videanu – Blaga – Berceanu. Fix tripleta condamnata la moarte de celalalt “colac de salvare” prezidential al asa-zisilor ecologisti politici PD-L. Acestia cu Preda, Macovei, Avramescu, Voinescu au fost primul demers politic esuat. Acum asistam la ultima incercare de acest fel. E fix buncarul care cade in derizoriu.
