Acasă Actualitate Când PrimăriaTimișoara mai pierdea un proces, mafia imobiliară mai câştiga o vilă

Când PrimăriaTimișoara mai pierdea un proces, mafia imobiliară mai câştiga o vilă

DISTRIBUIȚI

După 1990, cele mai frumoase vile din vatra oraşul-martir Timişoara sau din alte cartiere istorice au devenit obiective de cucerit ale clanurilor cu ambiţii domiciliare şi cu dare de mână.

Intrarea în vigoare a Legii 10/2000 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 a deschis raiul afaceriştilor din domeniul imobiliar şi al celor care vânau frumoasele imobile. Proprietarii interbelici, în majoritate, nu mai existau fizic, iar urmaşii erau stabiliţi în Occident, în timp ce moştenirile urmau să fie vândute. Unde nu au mai existat moştenitori, bunul a intrat în proprietatea primăriei. Acelea au devenit “bijuteriile de la butonieră” pentru “halatele de catifea”, dar nu numai.

S-au creat “lanţuri” din care au făcut parte şi notari şi avocaţi versaţi, unii din străinătate, care au ştiut “să tocmească” acte şi contracte prin care dornicii de apartamente de lux au devenit proprietari. Apoi, au urmat vânzările din mână în mână, de mai multe ori, pentru “a se pierde urma (i)legală” a înstrăinărilor.

Astfel, primăria a pierdut multe case din proprietate. Câteva sute.

Timişorenii au ieşit de multe ori în stradă, protestând împotriva “mafiei imobiliare”, după ce astfel de proprietari au scos în stradă inclusiv bolnavi cu tot cu paturile de spital, clinici medicale, şi-au aşezat fotoliile de Crăciun în clinica de oncologie, printre bolnavi, au distrus Casa Muhle şi multe altele.

Meteahna a fost veche, imediat după Revoluţie, sub diferite administraţii ale Primăriei Timişoara, fenomen din care administraţia Robu nu a făcut parte. Atunci s-a pus stop. Nicolae Robu a semnat doar pentru două magherniţe care au intrat în proprietatea a două familii “cazuri sociale” extrem de sărace, dar nu parazite.

Redacţia Ziua de Vest a semnalat de-a lungul timpului astfel de cazuri.

Câteva exemple.

În 2012, Noua Dreaptă organiza la Timişoara un miting “Nu vrem clanuri ţigăneşti în oraşe româneşti!”

“Din păcate, populaţia Timişoarei se lasă aşteptată. Se plâng, dar nu ies în stradă să-şi ceară drepturile. Noi vrem ca autorităţile să-şi facă treaba. Să vadă de unde au aceşti indivizi aceşti bani”, a spus Popa Bogdan, liderul filialei Noua Dreaptă Timiş.

La miting a participat şi avocata Carmen Obârşanu, cea care, apărând în instanţă o familie aflată în dificultate într-o casă pe care a pus ochii mafia imobiliară, a fost agresată chiar în faţa acelui imobil.

“Nu este nici primul şi din păcate nu va fi nici ultimul marş. Organizăm acest marş împotriva mafiei ţigăneşti. Este un marş prin care solicităm tragerea la răspundere a celor responsabili. Dacă va fi nevoie, vom organiza acest marş lună de lună, până când vom recupera acest oraş piatră cu piatră, metru cu metru”, a declarat preşedintele Noua Dreaptă România, Tudor Ionescu.

În 2013, revoluţionarul Adrian Sanda spunea: “Timişoara a ajuns, din oraşul martir, unul cumpărat stradă cu stradă de clanurile ţigăneşti”

“(…) Timişoara, minată de un sistem corupt temeinic, a ajuns din oraşul martir demn de stimă şi onor un oraş cumpărat stradă cu stradă de clanurile ţigăneşti care i-au mutilat nu doar arhitectura, ci şi bunul renume. Pentru asta nu există nici un vinovat, fireşte, pentru că s-ar săpa prea adânc şi ar fi deranjate persoane prea bine aşezate în funcţii, ei şi ai lor. De unde să mai ceri respect pentru istoria glorioasă a unei Revoluţii autentice, când un politician ajunge să deţină până la 1000 de metri pătraţi în centrul oraşului, unde s-a luptat şi s-a murit nu pentru dreptul lui şi al altora de a se îmbogăţi, ci pentru respect, demnitate şi morală, cu frică de Dumnezeu şi speranţă in echitate şi dreptate socială?”, spunea Adrian Sanda.

Poliţia timişeană era alertată, tot în 2013, de o ştire venită din mai multe surse, privitoare la organizarea unor marşuri masive şi a unor grupuri active împotriva mafiei imobiliare ţigăneşti. “Bomboana de pe colivă” a fost evacuarea, în urmă cu câteva zile, a copilaşilor bolnavi de tuberculoză din Spitalul de Copii, latura respectivă a imobilului intrând în posesia faimosului clan Cârpaci.

Anchetele jurnalistice privitoare la abuzurile justiţiei şi ale administraţiei, prin care urmaşi inventaţi şi testamente false aveau să fie “literă de lege” pentru primăria condusă de primarul Oancea din vremea respectivă şi “armonizată juridic” de juristul primăriei au fost promovate în presa locală şi regională încă din anii 90. Dezvăluiri legate de mafia imobiliară au ajuns demult la urechile procurorilor, poliţiştilor, funcţionarilor publici, dar nu s-a întâmplat nimic special până acum, când timişorenii, din revolta care i-a mânat şi în Revoluţia din 89, au decis să iasă în stradă împotriva mafiei imobiliare ţigăneşti.

În anul 2015, procurorii DNA Bucureşti au descins la Serviciul Patrimoniu al Primăriei Timişoara pentru a ridica originalele miilor de contracte de vânzare-cumpărare a acestor imobile din ultimii aproape 20 de ani, de când Legea 112 a intrat în vigoare.

Ancheta nu a vizat administraţia Robu, ci “colectivul” fostei administraţii Ciuhandu

Primarul Nicolae Robu declara, atunci, că în mandatul său nu au mai avut loc astfel de vânzări-cumpărări.

“Chiar am cerut şi eu o informare în acest sens, pentru că eram curios dacă au continuat lucrurile aceste (vânzările de imobile pe Legea 112, n.r.). A fost doar o parte dintr-o locuinţă care era deţinută de un revoluţionar, o cotă de 3/8 din ea”, a afirmat Nicolae Robu, în timpul descinderilor DNA.

Să fi fost oare surprinzător faptul că mulţi nu l-au agreat pe Nicolae Robu ca primar? Pentru că afirma de fiecare dată că el nu va încălca legea şi că va fi primul care va anunţa instituţiile/organele de anchetă dacă va depista aşa ceva.

Fostul edil-şef, Gheorghe Ciuhandu ridica din umeri de fiecare dată când presa îl întreba de ce primăria a mai pierdut un imobil, iar ţiganii au mai câştigat o vilă de patrimoniu. Probabil că s-au întâmplat multe lucruri în spatele lui sau sub nivelul său de decizie. Mai mult decât atât, Ciuhandu a primit şi scrisori de ameninţare cu moartea. “Sunt deja obişnuit cu astfel de scrisori şi nu le mai iau în seamă. Le primesc periodic din 2000, 2001, 2007 (). Aceşti indivizi trebuie să înceteze şi să ştie că au drepturi şi obligaţii, la fel ca şi ceilalţi cetăţeni ai acestui oraş”, spunea Ciuhandu.

Fostul prefect liberal, Ovidiu Drăgănescu, care a dus o acerbă luptă împotriva mafiei imobiliare a primit, şi el, multe ameninţări cu moartea, o astfel de scrisoare fiind semnată (în 2008) de “clanul romilor bogaţi”, care ar fi angajat un “kiler” din străinătate pentru a-l lichida pe el şi familia sa. În scrisoare, mafia ţigănească îi cerea prefectului să oprească “teroarea rasistă” contra romilor. “Vă lichidăm familia. Avem bani pentru kilăr străin. Noi nu glumim”, era textul scrisorii ce poartă semnătura clanului amintit.

Drăgănescu, în calitate de reprezentant al Guvernului în teritoriu a demarat o serie de acţiuni de control la vilele din Timişoara, în care locuiesc şi familii de ţigani şi care îşi terorizează vecinii pentru a-i determina să le vândă lor apartamentele pentru a deveni proprietarii exclusivi ai clădirilor respective. Relaţia prefectului cu ţiganii bogaţi din Timişoara nu a fost deloc bună, mai ales după ce Drăgănescu a cerut fiscului să verifice provenienţa averilor acestora.

Comentarii

comentarii