(1).jpg)
În fiecare an de campanie electorală, şi poate asta ni se întâmplă multora dintre noi, avem senzaţia că „acum, ceva va fi altfel…”. Cel mai grav este că acel „altfel” este, de fapt, urâciunea tot mai … urâtă, asta ca să-mi permit un pleonasm de întărire a ideii. Anul 2012, marcat de opt ani răi cu Băsescu, simbolul spiritului securităţii „reformate” la gura serviciilor secrete, dar care fac servicii private, anul 2012, anul alegerilor în România aduce, totuşi, ceva nou. O altă perspectivă a migraţiei politice, dar şi o mare laşitate a celor care se ţin de scaune, ca diavolul de smoală.
Dacă Sorin Frunzăverde a plecat din PDL, după ani de disidenţă la vedere, după ani de critici şi momente în care părea că ar fi posibilă o reformare a PDL-ului dictatorial, acum, plecările „piticilor” din PDL par a fi nişte imitaţii, unele, poate, eficiente, ale modelului Frunzăverde.
Seria de plecări poate fi generată de spiritul de fidelitate, şi asta ar fi bine, alte plecări sunt doar mici spectacole, criticabile oricum!
Unii dintre „pitici” erau, oricum, nişte anonimi, cu iluzia personalităţii accentuată numai de „calitatea contului”, alţii cu iluzia vieţii veşnice prin parlament. Ceea ce apare, însă, mai pregnant este, cel puţin acum, bătălia pentru Primăria Timişoara.
Candidatul Ciuhandu, un domn care s-a străduit pentru Timişoara, cu adevărat, în primele două mandate, este acum la capătul a 16 ani de rutină şi oboseală profundă, care se vede! Nu voi dezvolta acum această temă.
Candidatul Nodiţi, un medic destul de respectat (şi nu doresc să comentez componenta profesională) are un comportament despre care mai mulţi colegi spun că este autocratic şi jignitor. În plină întâlnire a medicilor în raportul de gardă, zilnic, fumează ca în birtul propriu, încălcând două legi foarte importante: legea sănătăţii publice şi legea fumatului (reformulată în 2009).
Cum să avem încredere în cineva care nici măcar legile propriului sistem nu le respectă? Personal, domnul doctor Nodiţi îmi este simpatic ca om, dar cred că tentativa domniei sale de a se lăsa ispitit de partidul portocaliu este o lăcomie pe care nu şi-o poate permite!
Observ că domnul Robu este ţinta aşa-zişilor „experţi” în comunicare politică, de pe lângă Ostaficiuc, ei criticându-i ba părul, ba rostirea, ba simpatia pentru Poli, dar asta este foarte bine! Un om căruia nu i se pot reproşa fapte reprobabile trebuie să aibă antipatii, altfel nu ar fi om.
Şi, atunci, cineva care-şi permite dreptul la opinie, cu o componentă pozitivă la adresa unui candidat se numeşte că „scrie la comandă”! Puţintică minte în carapacea cu diferite deformări ale celor care nu văd decât… portocaliu în vieţile lor mărunte: capace de WC portocalii, bidoane de gunoi portocalii, uşi portocalii şi… cravate portocalii. Sărmanii portocali de pe malul Mediteranei, ce bine că nu se pot revolta! Competiţia nu are culoare.
Are numai… ganguri! Unele sunt înguste şi întunecate, dar altele sunt generoase şi luminoase. Sperăm la o Timişoară mai bine condusă. Este vremea…
