După cum se ştie, numărul salariaţilor care alimentează bugetul public de pensii s-a micşorat dramatic în raport cu numărul de pensionari, fapt ce duce economia naţională către un colaps cert în următorii 10 ani.
Dacă la finele anului 1989 existau 8,1 milioane de salariaţi şi 3,5 milioane de pensionari, în prezent, conform ultimei statistici publicate în luna mai 2014 de Institutul Naţional de Statistică, 5,7 milioane de salariaţi susţin un număr de 5,3 milioane de pensionari, astfel, în mai puţin de 10 ani, România nu va mai avea bani de pensii. Şi la ora actuală, 4.700 de români au pensie de 1 leu, iar prin lege venitul acestora se rotunjeşte la 350 lei, sumă derizorie în raport cu cele mai minime cheltuieli.
Şi la capitolul salarizare stăm prost, adică la nivelul salariului minim pe economie de 900 de lei. Sigur, sunt şi excepţii, cum ar fi lefurile de la angajaţii Autorităţii de Supraveghere Financiară, care arată în felul următor: preşedinte- 35.000 de lei, director general-30.000 de lei, director-25.000 de lei, şef serviciu-15.000 de lei, femeia de serviciu-2000 de lei. Şi nu este singura excepţie. Din venitul lunar a unui angajat român peste 80% se duce pe taxe şi impozite, pe facturi de utilităţi şi pe cele necesare traiului zilnic. Statistica Uniunii Europene relevă faptul că, la ora actuală, rata riscului de sărăcie în rândul angajaţilor în România este cea mai mare din UE, de 17,3%, în timp ce în Republica Cehă şi Finlanda este de doar 3,7%. Aşadar, putem spune că România se află într-o criză economică. Analiştii KeysFin consideră că singura şansă a României să iasă din această criză este să ia măsuri urgente pentru stimularea economiei, creşterea productivităţii muncii, accesarea din plin a fondurilor europene, restructurarea şi eficientizarea colectării veniturilor la bugetul consolidat, care în prezent este de 30-31% din PIB, în timp ce în alte state este de 45% din PIB. În atare situţie, avem cel puţin dreptul să ne întrebăm retoric, fără a deranja pe cineva: care va fi soarta noastră?
