“Dacă vineri, pe la 14,30, nu aveți ceva mai bun de făcut, m-aș cam bucura să treceți pe la Bookfest. Lansez și eu ediția a doua, nerevăzută, deci neatinsă, a volumului de poezii din 1999, „Bicicleta van Gogh”. Mă însoțește editorul de atunci, prietenul și finul meu Adrian Bodnaru. Îi mulțumesc lui Valeriu Stoica pentru sprijinul afectuos oferit pentru reeditarea “velocipedului” de hârtie”, îndeamnă prof. Tolcea, care spunea într-un interviu în Banatul Azi: “Nu știu dacă textele din Bicicleta van Gogh sunt un volum de poezii sau unul de joacă..!”
Scriitorul Viorel Marineasa, mai scria despre autor, astfel: ” Marcel Tolcea (expert în Eliade și în Marc-Mihail Avramescu, alias Ionathan X. Uranus; autor al superbului volum „Bicicleta van Gogh; cunoscător al tuturor filmelor și al mai câtorva pe deasupra)”.
Iată cum se descria autorul cu ceva ani în urmă: “Sunt profesor de jurnalism la Universitatea de Vest, jurnalist, scriitor intrat in aţipire. Am scris poezii despre Bicicletă, m-am ocupat de Eliade şi Rene Guenon, am publicat studii serioase şi dulci_nimicuri prin Plai cu boi, am înotat în piscinele a tot soiul de dregătorii. Am un cincinal de când exersez directoratul Muzeului de Artă din Timișoara….!”
Tolcea a explicat în alt interviu apărut în publicația ” Știri pentru copii” cum a ajuns să scrie despre biciclete: “Eu am început să scriu poezie în 1976. Iată sunt 46 de ani de când scriu. Mi se părea că poezia mea trebuia să fie diferită de cea pe care o scria unul dintre prietenii mei de la cămin. Am început să scriu poezii numai despre biciclete și scriam și 30 de poezii pe zi pentru că eram îndrăgostit de o colegă. Mă lăudam că sunt poet, iar ea m-a întrebat la un moment dat despre ce sunt poeziile mele, iar eu i-am spus că despre biciclete. ”M-a întrebat ce este interesant la bicicletă?” Eu i-am spus că farul unei biciclete numai seara își apropie obrazul de roată, de ființa de care este îndrăgostit și devine roșu în obraji de emoție și astfel dă lumină. Țin minte că mi-a spus că este frumos și să îi aduc și ei o poezie. Așa am început să scriu despre biciclete. După am scris un volum de versuri pe care l-am aruncat pentru că nu mi-a plăcut…!”
Gh. Miron
Prezentăm și 3 poezii din carte:
Portretul Doamnei B.
Dulce bicicletă cu ochii albaştri,
Roţi cu spiţe ai în loc de fiaştri,
Buza de sus, supărată, e doar un ghidon
Aşezată deasupră de far-papion,
Mâna dreaptă şi stângă, ascunse în albe
Mănuşi mângâie lanţul. De salbe.
Iar pe deget – inel cu piatră subţirică -,
Roşu crud, sălbatic, ochiul de pisică.
Discreţia nu-i deloc vioară ruginită
Nu spun, zise bicicleta domnişoară de la pension,
Cin’ sfielnic astăzi m-a luat de ghidon
Şi mi-a trimis buchet de romaniţe
Să mi-l pun diseară între spiţe,
Dar, vă rog, la valsurile vieneze,
Când dansez cu el,
N-aruncaţi, în sală, pioneze.
Din cauza gravitaţiei, căderea Bastiliei
Închide, mamă, fereastra cum ştie doar
Guvernanta Clermonda.
Afară bicicletele se joacă, pe moarte,
de-a Fronda
şi din Palatul de la Valetta
la radio le vorbeşte Domnul Motocicletta.
Culcaţi sub ferestre,
bicicliştii bi-cauciucaţi
ascultă fluierând în şoaptă
înduioşaţi cum tricicletelor,
‘nainte de culcare,
li se povestesc poveşti cu motoare.
Comentarii
comentarii
