Timișoara. Iubirea și durerea noastră. Drama și speranța celor care iubim acest oraș, parte din ființa noastră. Vederi din Timișoara? Da, dar cu ce conținut? În imaginile alăturate, reprezentarea Parcului Justiției, din buricul târgului, la un pas de Primăria Timișoara, forma în care domnește dezastrul contrapus ”orașului florilor”. Dezastrul are mai multe nume, mai multe etichete, ”branduri”, dacă vreți, uitând limba română, că-i mai bună ”rom-engleza”. Dezastrul este ”Poză cu buruieni năpădite de lalele”. Dacă nu place asta, îl putem schimba cu altul, similar, ”Vedere cu buruieni alese, de prin capitala culturală” sau ”Sărmane lalele, unde v-ați rătăcit?”
Chiar aș fi stimulată de acest exercițiu de imaginație, cu figuri de stil, aparent de fond, fastă sau nefastă influență a artei comunicării asupra imaginii orașului nostru aflat într-o degradare uluitoare, parcă făcută de diavoli, îngerii nu mai fac față luptei grele cu răul.
A fost aici un ins, Lucian Mândruță, cu o șapcă caraghioasă, dar nu ne pasă de asta. Știu bine câte greșeli și bâlbe avea pe vremea prezentării unor emisiuni de știri, la un post faimos, nevinovat, desigur, dar parte din bâlbele lui, care acum se autoevaluează a fi cenzor sau recenzor al curățeniei orașului nostru, ”Cimișoara”! Nu știe el ce înseamnă, dar noi știm ce misiune a avut el. Chemat la ”recensământul curățeniei” de la noi, acest recenzor a venit exact după o zi de la ”marea curățenie”, despre care s-a lăudat tare domnul Dominic Fritz, mai ales că s-a făcut cu deținuții, ceea ce nu este rău, dar este tardiv. Murdăria uscată de pe lângă borduri, sursa de poluare și de îmbolnăviri pulmonare, ca și tonele de depozite din gropile nedepistate, sursa revoltelor unei administrații neputincioase, au fost invizibile unui Lucian Mândruță, așa zisul ”inspector de teren” prin Timișoara. Ce manipulare, de tehnici odioase, tip comunistoid!
Filarmonica, Primăria Timișoara, Mitropolia Banatului, toate faimoase, sunt împresurate de buruieni, pictate de câteva lalele triste, deprimate…
Ce facem, nu ne este jenă?
Ce facem? Trecem de pereții grei ai primăriei?
