”Cândva centru administrativ al Imperiului Austro – Ungar, al treilea oraș al României și-a găsit rolul ca și capitală europeană a culturii”. Așa începe articolul despre Timișoara, în Financial Times.
Grația pe care o generează textul despre Timișoara este ca o poezie scrisă în mileniul trei, dar cu accente pe spațiul austro-ungar, perioada în care orașul nostru a dat semne de înflorire, chiar mai evidente decât Viena însăși. Timișoara nu este uitată nici ca oraș al scânteii Revoluției din 1989, nu este neglijată de autor nici importanța rolului lui Laszlo Tokes, personaj politic atât de hulit însă, în zilele noastre, aici, în România. Laszlo Tokes rămâne, totuși, unul din personajele favorite ale presei occidentale.
Articolul mai vorbește despre ruinele fostului Imperiu Otoman, descoperite la Timișoara, despre valorile moștenite din secolul 19 încoace, dar și de efectele comunismului.
Karađorđe, numele unui restaurant sârbesc din Timișoara, unde, Doamne, ce bine se mănâncă, este un alt subiect al prestigioasei publicații londoneze. Și ”Casa del Sole” este amintită, dar, surprinzător, se reia mereu tema istoriei Timișoarei.
Capitala Culturală este, mai ales pentru noi, suma bucuriilor amestecurilor noastre bănățene: gusturi, culturi, religii, etnii, amestecuri ce ne fac unici.
Și Capitala Culturală Europeană este UNICĂ, în pofida amestecurilor neprincipiale ce o vizează mereu…
