Acasă Sănătate Casa Faenza Timişoara: Campanie de conştientizare privind autismul, în capitala Banatului

Casa Faenza Timişoara: Campanie de conştientizare privind autismul, în capitala Banatului

DISTRIBUIȚI

Premiera medicala la Timisoara -loredana cretu casa  faenzaDSCF7592Autismul reprezintă aproape o necunoscută în Timişoara. Există mulţi copii suferinzi de această maladie, iar părinţii şi medicii nu prea ştiu ce să facă. De aceea, Casa Faenza Timişoara, cu sprijinul primăriei, desfăşoară o  campanie de conştientizare privind problematica autismului.
„Această campanie a pornit de la un mesaj pe care l-am primit pe pagina de facebook a asociaţiei (Autism Timişoara) în care un tânăr ne reproşa că autismul este o boală inventată după revoluţie pentru a obţine foloase materiale”, a declarat Loredana Creţu, directorul Asociaţiei Casa Faenza.
Problematica acută a copiilor cu TSA este  autonomia personală (nu mănâncă singuri, nu se îmbracă, nu merg la toaletă singuri,etc.) care, implicit, duce la o slabă dezvoltare pe celelalte arii (interacţiune, motricitate fină, coordonare ochi-mână, cognitiv, cognitiv verbal).  Această arie de dezvoltare de multe ori nu prezintă interes pentru parinţi, lăsând lacune severe în deprinderea abilităţiilor, deşi ea sta la baza dezvoltării independente şi armonioase a copilului punând baza unei personalităţi unice.   
Ileana Klepa, pedagog de recuperare, a explicat că atunci când este vorba despre un copil cu TSA, este bine să ştim că acesta are nevoie în aceeaşi măsură să i se asigure nevoile de bază, de hrană, de igienă, de adăpost, de siguranţă şi de ataşament precum le are şi pe cele de dezvoltare cognitivă, a limbajului, a relaţionării sociale.
      Autonomia personală se formează din copilărie, mediul familial reprezintă cadrul în care se desfăşoară acţiunea educativă. Mediul influentează, iar educaţia actionează, nu însă independent, ci concomitent.  Adaptarea este o treaptă spre integrare, ca un proces anterior şi pregătitor integrării. Adaptarea înseamnă supunere, acceptarea regulilor; în timp ce integrarea presupune însuşirea şi asimilarea regulilor.
Unul din scopurile abilitării unui copil cu TSA este obţinerea unei autonomii personale. Principalul obiectiv al abilitării este îmbunătăţirea capacităţii generale de funcţionare a copilului.  De aceea strategiile de abilitare sunt adaptate nevoilor fiecărui copil în parte şi resurselor familiei din care face parte. O etapa importantă în dezvoltarea umană este,  trecerea copilului de la stadiul de “bebe” la următoarele stadii de dezvoltare, pentru o mai bună integrare la cerinţele  familiale şi sociale.
În general copii cu deficienţe de abilitare răspund cel mai bine la un program structurat şi  un spaţiu structurat (cunoaşterea încăperilor, utilizarea lor în mod corect: în baie – facem baie; în bucătărie – se face mâncare şi se mănâncă; în dormitor – se doarme, se poate utiliza şi ca spaţiu de joacă amenajat, etc.) . Un program structurat îi ajută şi pe părinţi să cunoască copilul, aspectele de comunicare, comportamentale, adaptative şi de învăţare ale vieţii copilului.
Deprinderile se formează în etape diferite de trecere: de la asistenţă totală (când se efectuează mână pe mână), la co-acţiune (cunoaste şi înţelege unele etape din activitate), autonomie parţială (uni paşi din activitate nu poate să îi execute singur), autonomie asistată verbal (execută activitatea când i se cere), autonomie totală (când copilul ştie să execute integral activitatea fără a se i atrage atenţia la paşi de execuţie).
      Din planul terapiei de formare a autonomiei personale face parte următoarele:
1. Formarea controlului sfincterian (nu înseamnă doar renunţarea la pampers, ci învăţarea unui program complet şi complex de toaletă).
2. Igiena personală (înseamnă să ai grijă de tine în fiecare zi; cu cât păstrezi un nivel ridicat de igiena personală, cu atât vizitele la medic vor fi mai rare).
3. Îmbracăminte, încalţăminte (autonomie în îmbrăcat/dezbrăcat, utilizarea articolelor corespunzător cu anotimpuri, obiectele de vestimentaţie să fie curate tot timpul).
4. Corpul omenesc (cunoaşterea propriului corp şi a trebuinţelor primare reprezintă premisă în formarea unor deprinderi de autonomie personală şi socială).
5. Autoservire, hrană (utilizarea corectă în timpul servirii mesei a  veselei, tacâmurilor şi regulilor de la masă, cunoaşterea alimentelor, etc.).
6. Diversificarea alimentaţiei – se face din cauza fixaţiilor pe anumite alimente (o paletă mai mare de alimente introduse treptat).
7. Locuinţa, cunoasterea încăperilor şi utilitatea lor (păstrarea ambientului curat, şi  igienizat corespunzător).
“Toate aceste activităţi sunt zilnice, sau de mai multe ori pe zi, copiii sunt în general asistaţi de către părinţi, care au un rol foarte important în educarea acestor aspecte ale vieţii copiilor. Şi astfel copilul învaţă să se integreze cucerind pas cu pas lumea complicată şi miraculoasă a valorilor umane şi  sociale, în timp ce fiecare pas pe care îl face îl transformă într-o personalitate cu un grad mai mare de acceptare a realităţilor zilnice”, a explicat Ileana Klepa

Comentarii

comentarii