Asociaţia „Casa Faenza” Timişoara a demarat în capitala Banatului o campanie de informare cu privire la problematica tulburărilor din spectrul autist.
„Scopul campaniei este să sensibilizăm părinţii şi medicii specialişti cu privire la autism, fiindcă diagnosticarea precoce înseamnă şanse reale de recuperare a copiilor suferinzi”, a precizat Loredana Creţu (foto), directoarea asociaţiei.
Conform dr. Anca Vilma Sabău, medic specialist psihiatrie pediatrică, în cadrul Casei Faenza, condiţia de spectru autist implică o afectare neurobiologică la nivel cerebral, ce se manifestă începând cu primii 3 ani de viaţă şi se reflectă în disfuncţii la nivelul sferei sociale, a comunicării şi comportamentului, precum şi al dezvoltării cognitive.
Gradul şi severitatea acestor disfuncţii sunt variabile, de aceea există diverse categorii de diagnostice în cadrul spectrului autist (autism clasic, autism atipic, sindrom Asperger, sindrom Rett sau psihoza dezintegrativă).
Cel mai adesea, manifestările tulburării sunt prezente încă din primii 2 ani de viaţă a copilului, dar vârsta medie la care micuţii ajung să fie diagnosticaţi este de 3-4 ani (în unele cazuri chiar 5-6 ani). Semnele care ar putea atrage atenţia părintelui în primii 2 ani de viaţă sunt destul de subtile şi adesea trecute cu vederea, dar luarea lor în considerare ar putea grăbi considerabil procesul de diagnostic şi, implicit, şansele de intervenţie cât mai eficientă în cazul acestor copii.
Chiar dacă manualele nu citează unele aspecte definitorii, experienţa, filmările video (în analiza retrospectivă ) şi anumite studii prospective au dus la conturarea unor aspecte care se regăsesc frecvent în istoricul dezvoltării copiilor cu TSA:
– o anumită afectare calitativă a capacităţii de a imita;
– frecvenţa redusă a zâmbetului social responsiv şi a vocalizării;
– dificultăţi în reglarea emoţională, cel mai adesea o iritabilitate comportamentală crescută, dificultăţi în reglarea somnului sau anumite probleme sau particularităţi în sfera alimentaţiei;
– întârziere în apariţia limbajului şi a comunicării nonverbale;
– perturbări în sfera comunicării sociale (privit in ochi, zâmbet social, întoarcerea la nume);
– dezvoltarea atipică a jocului (joc repetitiv cu jucăriile/diverse obiecte, lipsa dezvoltării jocului imaginativ);
– particularităţi ale atenţiei vizuale (privesc îndelung anumite obiecte sau părţi ale obiectelor, evită să privească faţa umană);
– uneori pot să apară manifestări comportamentale particulare: se învârt în cerc, prezintă stereotipii ale mâinilor, merg pe vârfuri, dau cu capul de suprafeţe dure.
„Existenţa unor manifestări de acest tip sau pierderea unor achiziţii la copilul cu vârsta de 2 ani ar trebui să trezească atenţia părintelui, iar pasul următor ar fi acela de a solicita un consult medicului de familie, iar în cazul confirmării acestor suspiciuni, adresarea spre servicii specializate de psihiatrie/neuropsihiatrie infantilă în vederea clarificării diagnostic”, este îndemnul dr. Anca Vilma Sabău.
