Rareș Bogdan, prim-vicepreședintele PNL, a sărit ca ars. Și a declarat ferm că sub nicio formă nu se va pune în discuție renegocirea protocolului politic în baza căruia funcționează coaliția aflată la guvernare. Cu alte cuvinte, că acest document este bătut în cuie și se va aplica ad litteram începând din 25 mai 2023. Ce putem înțelege așadar din modul în care se vor ciocni până atunci plăcile tectonice reprezentate de cele trei partide?
Coaliția Națională pentru România a împărțit pozițiile de premier nominalizându-l pe generalul cu patru stele Nicolae Ciucă până în 25 mai 2023, urmând ca, de la acea dată, să fie desemnat un premier din partea PSD, fără însă, atenție, a fi menționat Marcel Ciolacu. Conform „rotativei”, așa bătută în cuie cum este, se vor schimba aproape toate pozițiile importante din Executiv. Vicepremierii, miniștrii Justiției, Finanțelor, Transporturilor, Investițiilor și Proiectelor Europene, coordonatorul Secretariatului General al Guvernului, șeful Cancelariei Primului-Ministru. Nu se spune nimic în acest protocol despre secretarii de stat. Și nici despre prefecți. Și nici despre președinții celor două Camere ale Parlamentului. Nu se face nicio precizare referitoare la o posibilă alianță vizând cele patru runde de alegeri. Și cu atât mai puțin despre alegerea viitorului președinte.
Luând de bună afirmația lui Rareș Bogdan, în ciuda rumorilor stârnite din interiorul PSD, mai ales de către Sorin Grindeanu, care ține cu dinții de portofoliul consistent al Transporturilor, urmează să analizăm din această perspectivă, în ideea că protocolul rămâne valabil așa cum e scris și semnat, schimbările care urmează să survină.
Cel mai important lucru care trebuie avut în vedere este că practic vom avea un Guvern nou, cu totul diferit în compoziția sa, deși va fi reprezentat de aceleași trei forțe politice. 20 de ministere, dintre care nouă PSD, opt PNL și trei UDMR. Ce se va întâmpla în interiorul noului Executiv și în interiorul celor 20 de ministere rămâne de văzut. Este însă limpede că aceste ample schimbări vor bloca sau în cel mai bun caz vor încetini pentru o bună bucată de timp activitatea Executivului, atât în planul politicii interne, cât și în planul politicii externe. Noua ordine va începe printr-o dezordine.
În ce constă dezordinea? În primul rând, nu este deloc clar dacă Marcel Ciolacu, care se încălzește pe banca de rezerve, va reuși sau nu să devină următorul premier al României. Întrucât asta nu se prevede în protocol, este limpede că semnatarii au lăsat decizia în mâna președintelui Klaus Iohannis. Să admitem totuși că președintele PSD va deține, așa cum își dorește, poziția de premier. În această situație, el nu va mai putea fi în același timp și președintele Camerei Deputaților, o funcție care în fapt este mai importantă decât cea de președinte al Senatului. Este straniu că, în condițiile în care se vorbește atât de mult despre această rotativă, PSD nu suflă un cuvânt despre cel care ar putea să devină președintele Camerei Deputaților. Este clar că acesta va trebui să lucreze în tandem cu premierul. Dar nefiind clar cine va fi premierul, și această nominalizare rămâne până una alta o necunoscută.
Ce se va întâmpla cu secretarii de stat, despre care din nou nu se vorbește în protocol? Vor face echipă cu noii miniștri? Vor fi schimbați sau vor rămâne aceiași, pentru a asigura o relativă continuitate? Deși teoretic prefecții nu aparțin partidelor, în realitate și aceștia au fost desemnați în baza unui algoritm. Va fi redesenată sau nu harta prefecților? Dar sutele de persoane care au fost numite în conducerile regiilor, deconcentratelor și diverselor instituții ale statului? Cu ele ce se va întâmpla? Vor fi sau nu vor fi rotite? Protocolul făcut pe genunchi în noiembrie 2021 nu precizează nimic nici în acest sens.
Cum vor decurge alegerile? Este pentru prima dată când, într-un interval extrem de scurt de timp, de trei luni, România va trebui să facă față la patru runde de alegeri: europarlamentare, locale, parlamentare și prezidențiale. La acea dată, protocolul nu va mai fi în vigoare. Va fi și greu, dacă nu care cumva imposibil. Nu putem presupune sub nicio formă, decât dacă România se va afla efectiv într-un război, că cele trei partide, pentru a conferi stabilitate statului, vor face o mare coaliție. E imposibil! La europarlamentare se bat practic pe teren românesc mai multe familii europene aflate în divergență. Pur și simplu nu au cum să-și împartă electoratul. În ceea ce privește alegerile locale, interesele sunt mult prea mari pentru ca cineva să încerce să taie România în felii. La aceste alegeri locale, actualii aliați își vor scoate ochii unii altora. Cât privește alegerile parlamentare, s-au produs importante mișcări în ceea ce privește bazinele electorale. PNL a pierdut mult, PSD a reușit până una alta să rămână relativ constant, UDMR și-a diminuat forța, în timp ce, din opoziție, AUR, conform sondajelor, trece pe locul doi. Și suflă în ceafa PSD.
În aceste condiții, mie unul mi se pare limpede că nu va fi posibilă vreo alianță în ceea ce privește alegerile prezidențiale. Deși atât PNL cât și PSD, până una alta, se află în criză de candidați cu adevărat eligibili. Dacă ne referim la alegerile prezidențiale, e timpul să dăm la o parte și să aruncăm la lada de gunoi și un alt scenariu care se tot vehiculează. Scenariul Maia Sandu. Cei care susțin ipoteza conform căreia Maia Sandu ar urma să fie împinsă în față pentru a candida la președinția României sunt total pe dinafara realităților politice din cele două state înrudite și, ceea ce este și mai grav, nu le cunosc Constituția. Fără a intra în alte detalii, trebuie să fac precizarea că nici Constituția Republicii Moldova și nici Constituția României nu permit desemnarea unei persoane drept candidat prezidențial, decât cu condiția ca respectiva persoană să întrunească o serie de condiții. Pe care Maia Sandu nu le întrunește și nici nu mai are timp să le întrunească. Fără Maia Sandu însă, care trebuie exclusă din capul locului, e clar că prezidențialele vor reprezenta pentru toate partidele o mare problemă. Ca de altfel și pentru factorul extern, interesat, ca și altă dată sau poate mai mult decât altă dată, să-și desemneze neoficial un guvernator în România.
