Catedrala Mitropolitană din Timişoara este cel mai reprezentativ monument bisericesc al Eparhiei Ortodoxe Timişoara şi totodată cel mai renumit şi admirat monument de artă şi arhitectură bisericească din părţile Banatului. În 6 octombrie, Catedrala Mitropolitană a împlinit 64 de ani de la târnosire. Pe lângă aceasta, catedrala din Timişoara este lăcaşul de spiritualitate şi cultură ortodoxă în jurul căruia pulsează întreaga viaţă bisericească.
Monument de arhitectură şi pictură
Din decembrie 1989, catedrala a devenit altarul de la care revoluţionarii şi toţi locuitorii Timişoarei au primit curajul şi tăria de a rezista şi a se opune represiunii comuniste – atee, care a martirizat mulţi români chiar pe treptele locaşului sfânt. “Datorită acestor semnificaţii, Catedrala Arhiepiscopală din Timişoara este şi astăzi, când aniversăm 64 de ani de la târnosirea ei, cel mai important şi iubit loc de rugăciune pentru toţi creştinii care vin să primească dar şi har de la Dumnezeu şi întărire prin rugăciunile Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş. Noi, cei de astăzi, clerici şi credincioşi deopotrivă, aducem prinos de recunoştinţă înaintaşilor care ne-au dăruit această biserică minunată, în care s-au rugat atâtea generaţii de credincioşi”, transmite Mitropolia Banatului Timişoara.
Declarată monument de artă pentru arhitectura, pictura şi sculptura ei şi înălţată la încrucişarea celor mai importante artere de circulaţie din oraş, catedrala mitropolitană impresionează prin dimensiunile ei, prin graţia liniilor, cât şi prin învelişul de ţiglă smălţuită care străluceşte de departe în razele soarelui. Interiorul are măreţia impresionantelor catedrale ale lumii, care te copleşeşte prin grandoarea şi splendoarea lor, dar te îndeamnă, în acelaşi timp, spre evlavie şi meditaţie.
La târnosire a participat şi Regele Mihai
Construcţia propriu-zisă a catedralei a început în anul 1936, prin sfinţirea pietrei fundamentale de către episcopul Andrei Magieru al Aradului. Au fost necesari cinci ani de muncă intensă până la ridicarea tuturor lucrărilor de arhitectură, suprafaţa construită cuprinzând 1.542 m.p., volumul în jur de 50.000 mc, capacitatea fiind estimată la aproximativ 5.000 de credincioşi. O atenţie specială merită cele şapte clopote, al căror sunet impresionează prin rezonanţa neobişnuită ce se aude pe tot cuprinsul oraşului. În toamna anului 1946, după zece ani de efort, noul lăcaş al Domnului, împodobit cu cele mai bune şi mai alese opere, aştepta solemnitatea târnosirii şi încredinţării cultului pentru care a fost destinat. A fost aleasă ziua de 6 octombrie 1946 ca zi a marelui praznic al ortodocşilor din Banat. La această mare procesiune a participat însuşi patriarhul Nicodim Munteanu, Regele Mihai I-ul, alături de întreg episcopatul Mitropoliei Ardealului şi reprezentanţi din toate colţurile pământului românesc. În interior, catedrala a fost îmbogăţită cu moaştele mitropolitului Iosif cel Nou, care au fost strămutate de la mănăstirea Partoş în anul 1956. Din iniţiativa mitropolitului Nicolae al Banatului, s-a hotărât încă din anul 1962 organizarea unei colecţii care să cuprindă arta religioasă veche din Banat, adăpostită în subsolul din incinta catedralei. Partea de subsol dinspre altar cuprinde necropola mitropoliţilor Banatului. Primul mitropolit înhumat aici a fost Vasile Lăzărescu (1947-1961). Între anii 2003-2006, pictura catedralei mitropolitane a fost desprăfuită, redându-i-se strălucirea originală. Aşa cum se prezintă astăzi, pictura şi sculptura catedralei mitropolitane dezvăluie privirilor un tot unitar axat pe filonul tradiţiei artistice româneşti, dar înainte de toate reliefează talentul şi arta celor ce au trudit la înfrumuseţarea acestui măreţ locaş de cult.
