Ce au în comun (Dominic) Fritz și (Marcel) Ciolacu?

Una dintre declarațiile lui Marcel Colacu de sâmbătă, 24 august, din cadrul congresului PSD, referitoare la studiile sale, despre care îl întreabă toată ”planeta jurnalistică” a fost uluitoare. El a spus că a terminat liceul în 1986 și că are o ”copie legalizată a diplomei de bacalaureat” pe care, dacă trebuie, o va arăta! De ce o copie și nu diploma, așa cum avem toți absolvenții de liceu, apoi, de studii superioare etc? De ce ”dacă trebuie” o va arăta? Nu a fost nevoit să o arate până acum? Ne-a mai lăsat să înțelegem (în cadrul unor interviuri) că nu și-a scris singur CV-ul, că un politician ocupat nu are vreme pentru așa ceva… Dar timp pentru a verifica CV-ul propriu, pe care nu l-a scris, ar avea? Nu de alta, dar parte din imaginea de sine, ca și parte din imaginea publică se decontează și în CV. El este și poate fi, în timp, dovada seriozității modului în care un politician, dar nu numai, cineva care crede despre sine că ar avea responsabilități în comunitate urmărește detaliile de reflectare ale acestei seriozități în public.

Marcel Colacu a mai spus să a fost dat afară din casă de tatăl său pentru că nu a intrat la o facultate… Nu a spus nici la ce facultate, nici ce a făcut apoi, fiind încă vremea comunismului? Trecând peste acestea, entuziasmul participanților la congres nu poate fi contestat, fiecare-și protejează grupul său, fiecare își apără interesele, deci tabloul televizat are culori, linii, puncte, ce mai, restul este de prisos…

Nu departe de noi, aici, în Timișoara, de mai bine de patru ani continuă întrebările despre diplomele lui Fritz, cu diferența că CV-ul este aranjat ”artistic”, să-l creadă și naivii, dar și unii cu speranța despre ei înșiși să ar fi înțelepți. A promis în interviul dat Ancăi Alexandrescu, la Realitatea Plus TV, că-și va pune pe masă diplomele referitoare la studiile sale, dar întâlnirea în cadrul căreia urma să facă asta nu a mai avut loc. Și atunci? Atunci… nu s-a mai întâmplat nimic. Susținătorii săi, dar și cei potrivnici, deopotrivă, nu au mai cerut probele despre care Fritz vorbea dezinvolt aparent, dar cu nodul în gât, pentru cunoscători, iar el nu le-a făcut publice. Bolovanul a căzut, sufletul s-a eliberat, iar acum face spectacole în mijlocul străzilor, face gălăgie postelectorală, face din Timișoara un fel de bâlci cu fanfară.

Fritz și Colacu au în comun acest ”mister penibil”, interzis total unor persoane cu responsabilități publice. Unul este primar, altul este premier. Unul joacă ”piesa de dreapta”, dar este dintr-un partid de stânga, derivat din Verzii (aproape uscați), altul este dintr-un partid de stânga, dar cu o bună intuiție în afaceri și investiții, potrivit unuia de dreapta!

Cam ciudat? Cam pe dos?

Cu sau fără diplomă autentică de bacalaureat, nu o să înțeleg atacul fără precedent împotriva partenerilor de guvernare! Asta nu este nici stânga, nici dreapta! Asta este lipsă de respect. Este scris în lista bunul simț.

Comentarii

comentarii