Dacă am face o analiză logică pentru a răspunde la întrebarea ”Ce vor primarii (de comune) în parlament?”, am putea găsi, desigur, mai multe răspunsuri.
Unul ar fi banal, ”să-l viziteze”. Cu cine și de ce? Spre exemplu, cu elevii școlii din comuna respectivă sau cu voluntarii vreunul ong, gata să facă o mare curățenie pe lângă imensitatea albă, ridicată de Ceaușescu, pe marginea sa fiind mormane de gunoaie…și țigări! Una alt răspuns ar fi :”să asiste la o dezbatere de interes pentru un proiect ce va afecta comuna sa…”. Sau să–i caute pe parlamentarii zonei sale pentru demersuri privind interesul regional, inclusiv al comunității pe care o reprezintă. Lista ar fi lungă! Să vrea însă în Parlamentul României, din poziția de primari, în cea de parlamentari, asta mi se pare și împotriva eticii, și total stupid. Voi face un desfășurător al argumentelor în care cred. Orice primar, cu potențial de imagine și încredere în comuna sa sau în orășelul său, nu va avea niciodată o notorietate egală, la nivel județean, dar ce să mai cred, la național? Orice primar, ales deja de comunitatea sa, va deveni o mare dezamăgire în fața oamenilor care l-au votat, dar și o mare încurcătură la organizarea unor noi, eventuale, alegeri. Asta, în cazul fericit pentru el, că ar fi votat pentru parlament. Organizarea altor alegeri ar mai însemna alte sume de bani, alte costuri, campanii etc. Pentru ce? Pentru folosirea în exces a libertăților de a fi ales și de a alege. Pentru folosirea abuzivă a încrederii oamenilor în aleșii lor. Dacă cineva a dorit să fie primar, mai mult, a fost și ales, de ce crede că ar trebui să fie și parlamentar?
Legea este imperfectă. Dar oamenii sunt creatorii legii, ei sunt agresivi, mincinoși și răi. Este vorba despre majoritatea oamenilor din politică. La noi, în Timiș, este hilar ca un primar de comună să –și facă iluzia unui parlamentar ”de Banat”, așa, peste noaptea imaginației sale. Lipsa criteriile legate de opțiunile inițiale ale unui politician onest ar trebui să delimiteze clar pe cei ce candidează la locale, județene și parlamentare. Lipsa codului etic este, la fel, un mare handicap.
De ce vor primarii în parlament? Din orgoliu, traume din copilărie, din iluzia falsă, indusă și mai fals, că ei ar fi vindecătorii României. Ba nu! Ei creează boală.
112! Avem nevoie de intervenție rapidă! România politică este în criză!
