Luni, 25 mai, ora 18, Palatul Baroc va fi gazda vernisajului unei expoziţii de marcă. “Cel ce se pedepseşte singur – Arta şi România în anii ‘80-‘90”, proiect al Institutului Cultural Român, reuneşte trei dintre cele mai reprezentative personalităţi ale artei plastice româneşti ale sfârşitului de secolul XX: Ştefan Bertalan, Florin Mitroi şi Ion Grigorescu. “Expoziţia dedicată artei româneşti din ultimele decenii are două particularităţi majore care o disting de toate demersurile expoziţionale recente”, ne spune Bogdan Nădăştean, responsabil Relaţii Publice al Muzeului de Artă Timişoara. “Pe de-o parte, ea focalizează asupra unei perioade nevralgice din istoria ţării, respectiv anii ‘80, anii celei mai acute şi dramatice depresii economice, sociale şi politice din istoria noastră recentă, şi perioada imediat următoare acestora, anii ‘90, anii bulversantei tranziţii, care au marcat răsturnări de valori determinante, adaptări, avînturi şi eşecuri răsunătoare. Pe de altă parte, expoziţia realizează această frescă cu funcţie analitică prin intermediul unei ample prezentări a operei celor mai importanţi trei artişti care, în chip semnificativ, au fixat jaloanele critice ale libertăţii de conştiinţă în anii 80 (prin lucrări ce denunţă acţiunea devastatoare a unui sistem opresiv generalizat, ce afectase fibrele cele mai profunde atît ale conştiinţei cît şi ale vieţii de zi cu zi), artişti care nu au contenit însă, nici în anii 90, să demaşte rătăcirile, violenţa şi frustrările unei perioade caracterizate de definiţii mai mult sau mai puţin originale ale democraţiei”. Expoziţia Ştefan Bertalan, Florin Mitroi, Ion Grigorescu este “o veritabilă radiografiere antropologică a tragismului istoriei noastre recente”.
De aceea, expoziţia va fi însoţită de un masiv volum, o publicaţie care va conţine, pe lângă reproduceri ale lucrărilor din expoziţie, mărturii scrise ale celor trei artişti (din anii ‘80-‘90), facsimile după schiţe şi desene ale acestora, studii critice de istoria artei contemporane, eseuri de antropologie istorică, dar şi o amplă cronologie (ilustrată) a civilizaţiei materiale, politice şi sociale din România anilor ‘80-‘90, în care vor fi marcate jaloane diverse pentru schiţarea lumii româneşti din respectiva perioadă, de la congresele şi plenarele PCR până la lozuri şi reclamele la Loto-Prono, de la cozile la alimente pînă la ambalajele biscuiţilor Eugenia, şi de la explozia mass media, TV şi a buticurilor anilor ‘90, pînă la alegerile parlamentare, mineriadele şi marile manifestaţii sindicale ale acelor ani. Toate acestea vor constitui materia unei premiere expoziţionale şi editoriale în România: primul bilanţ al schimbărilor dramatice recente din spaţiul vizual autohton.
