Interviu cu Nigel Kennedy – „I want to play with all my heart”
Renumitul violonist Nigel Kennedy a susţinut un concert, împreună cu quintetul său, format din Piotr Wylezol, Adam Kowalewski, Krzysztof Dziedzic şi Tomasz Grzegorski, joi, 29 martie, de la ora 20.00, la Sala Capitol din Timişoara.
În culise, imediat după concert, Oltea Zambori, una dintre reprezentantele de seamă ale bloggingului timişorean, a realizat un interviu în exclusivitate cu renumitul muzician britanic.
Vad ca ai primit un tricou de-al lui Poli, tricoul oficial de anul trecut, din Liga Campionilor. Stii ceva despre ei?
Absolut nimic, dar imi place culoarea (rade si ma intreaba mai multe despre echipa; ii povestesc ca nu e prea bine, ca suntem aproape de desfiintare si se intristeaza). A, pai e rau asa, cred ca suporterii sunt foarte tristi. Eu as innebuni daca s-ar intampla asa ceva cu Aston Villa. Very, very sad, mate.
In seara asta ai purtat un tricou al celor de la Aston Villa si faci asta in multe concerte de-ale tale. Care e legatura dintre muzica si fotbal? Cum se imbina ele?
Fotbalul nu e despre jucatori, e despre multime, despre oamenii aia care merg pe stadion si canta impreuna: 50-60 de mii de oameni si o singura voce, asta e ceea ce leaga muzica de fotbal. Suporterii care canta sunt mai puternici decat mana lui Dumnezeu, pot sa faca minuni. Nu mai exista persoane, atunci cand cantam impreuna la un meci, ne transformam intr-un un singur om, uniti pentru victoria echipei, pentru ca tot ceea ce cantam sa se auda si sa se transmita mai departe.
Pe mine fotbalul ma linsteste, momentele in care sunt pe stadion sunt atat de puternice incat uit de tot ce e rau. Asta uneste pentru ca ii simt pe toti prietenii mei langa mine, asa cum simt publicul langa mine cand cant. E extraordinar si sa-ti spun ceva: poti sa schimbi nevasta, prietenii, casa, dar niciodata nu schimbi echipa de fotbal, e tradarea suprema.
Întregul interviu poate fi citit pe blogul nebuloasa.info!
