.JPG)
Interviu cu Ciprian Bogdan, managerul Spitalului Judeţean Timişoara
Ciprian Bogdan este manager al Spitalului Judeţean Tmişoara, de 3 luni. A preluat unitatea aşa cum a găsit-o, cu bune şi cu rele. Oricum, proiecte are pentru spital, iar unele dintre ele au demarat deja. Polistirenul deja se pune pe faţada spitalului, iar datoriile mai vechi de 90 de zile vor fi plătite până la finalul acestei luni. Asta nu e tot…
Ce aţi găsit în spital? Datorii?
Nu am găsit ce nu mă aşteptam să găsesc. Sistemul sanitar din România are probleme de 20 de ani, dacă nu dinainte de revoluţie. Am găsit datorii, mă aşteptam să le găsesc. Spitalul Judeţean din Timişoara nu e singurul care are datorii, dar face datorii de după revoluţie încoace şi toate sunt achitate la un moment-dat. Şi acum o să mai lichidăm o parte din arierate.
De ce atâtea datorii?
Valoarea de contract cu casa, pe care o are spitalul judeţean, este mai mică decât adresabilitatea pe care o are spitalul. Noi avem în jur de 40.000 de pacienţi contractaţi, realizăm 45.000. O diferenţă de 5.000 de pacienţi, pe care îi regăseşti în arierate. Niciodată în istoria spitalului nu au fost depăşiri peste realizări, întotdeauna au fost depăşiri peste contract. Pacienţii care ni se adresează nouă, o parte dintre ei, sunt pacienţii pe care nu îi pot rezolva celelalte spitale din zonă, pacienţi cu afecţiuni grave şi cu costuri foarte mari. Nu-i putem refuza pentru că suntem staţie terminală, din punctul ăsta de vedere, terminală în sensul de tratament. Sesizăm uşor o mai bună finanţare începând de luna asta, dar în ideea de a acoperi deficitul, nu de a creşte calitatea serviciilor medicale, în sensul că ne putem plăti salariile până la sfârşitul anului şi mai avem şi ceva bănuţi de medicamente. Am pregătit toată documentaţia pentru a închide arieratele mai vechi de 90 de zile, care se cifrează şi ele la vreo 11 milioane de lei. Acum raportăm furnizori, facturi, contracte, se vor plăti până la sfârşitul lunii.
Alte datorii neachitate?
Avem un singur furnizor care, din punctul meu de vedere, are o istorie ciudată. A mai fost o lichidare de arierate, în urmă cu vreo doi ani. Atunci, nu ştiu din ce motive, nu s-au închis acele arierate, chiar nu cunosc situaţia, dar acum se închid arieratele pe 2011 şi 2012. Acela e din 2010. Anul viitor o să negociem cu el o reeşalonare şi o să-l plătim, că nu avem de ales. Avem de plătit undeva în jur de 1 milion de lei, datorii legate de medicamente.
Veţi face modificări de organigramă?
Modificări de structură nu cred că sunt totuşi imperios necesare. Noi suntem, totuşi, un spital universitar, colaborăm foarte bine cu Universitatea de Medicină şi Farmacie. Poate mici ajustări în ceea ce priveşte crearea unor compartimente specializate pe oncologie, unde suntem uşor deficitari pe Zona de Vest. Avem aprobat de la minister să creem un compartiment separat de transfuzii. Noi făceam transfuzii, dar legislaţia s-a modificat în ultima vreme şi va trebui să avem un compartiment specializat numai pentru transfuzii de sânge.
Investiţii?
Extindem Casa Austria şi vom face o nouă secţie pentru pacienţi cu arsuri grave. Noi avem asemenea pacienţi şi suntem singura unitate în afară de Bucureşti care poate să-i trateze. Investiţia e de la consiliul judeţean, e începută, sperăm să o finalizăm în vara anului viitor. Termoizolăm tot ceea ce înseamnă spitalul judeţean, clădirile de pe Iosif Bulbuca. Lucrarea e începută deja, are termen de finalizare în iunie-iulie anul viitor, are finanţarea asigurată tot de la consiliul judeţean. Anveloparea e un pas uriaş înainte. Noi am început să aplicăm polistirenul pe faţadă. Medicii din zona în care s-a pus deja polistirenul, fără a încheia tot termosistemul, îmi spun că trebuie să mai reducem puterea la calorifere, că le este foarte cald, faţă de ultimii ani… când era foarte frig. Am mai făcut diverse renovări pe secţii, s-a finalizat terapia intensivă. La ora actuală, pot spune că avem o secţie de terapie intensivă care poate rivaliza cu aproape orice secţie de terapie intensivă din Europa, ca amenajare, ca şi spaţiu. Mai avem nevoie de o anumită aparatură, dar avem promisiuni de la Ministerul Sănătăţii că, în cursul anului viitor, va veni. Pe calea asta, vreau să-i şi mulţumesc domnului profesor Săndesc pentru preocuparea vizavi de mdoernizarea Secţiei ATI.
Se vorbea de o nouă maternitate.
Noi avem două probleme legate de maternităţi în Timişoara. Ambele clădiri în care, la ora actuală, funcţionează maternităţile nu sunt adecvate şi nu mai pot fi transformate pentru a fi făcute funcţionale din punct de vedere al legii, ca şi clădiri cu funcţiuni medicale. Una este Maternitatea Bega, în subordinea spitalului judeţean, cealaltă e Maternitatea Odobescu. Din discuţiile avute cu domnul preşedinte al consiliului judeţean, Titu Bojin, în prima parte a anului viitor vom bugeta studiul de fezabilitate şi proiectare pentru o nouă maternitate în incinta spitalului judeţean, între Casa Austria şi Ortopedie, unde mai avem o bucată de teren liber. O maternitate, cu o secţie de urgenţe la parter. Unitatea de Primiri Urgenţe (UPU) pe care o avem acum e bine dotată, dar uşor neîncăpătoare. Avem nevoie de una mai mare. E un termen de finalizare de 3-4 ani, părerea mea, până va naşte prima mămică în maternitatea nouă. Dar e un lucru asumat atât de mine, cât şi de preşedintele consiliului judeţean, ca obiectiv pentru următorii patru ani.
Investiţii în aparatură, secţii noi?
În ultimii ani, Spitalul Judeţean Timişoara s-a dotat şi pe zona de imagistică medicală: are două CT-uri (Computer Tomograf – n.r.) funcţionale, de ultimă generaţie, unul face doi ani, celălalt nu are un an încă. Acum instalăm un angiograf (angiograful este aparatul cu ajutorul căruia se pun stenturi – n.r.). Investiţii cu fonduri de la Ministerul Sănătăţii. Va trebui să ne dezvoltăm şi un compartiment de infarct, infarct miocardic acut, să nu fie doar Institutul de Boli Cardiovasculare, să putem să facem şi noi la Judeţean. Majoritatea pacienţilor vin la noi, noi îi transferăm acolo. Tot în proiect şi ca idee de dezvoltare e un compartiment de strock – pentru a interveni în primele patru ore într-un accident vascular celebral. Pe zona de accidente vasculare cerebrale, noi facem acest lucru deja, dar trebuie să-l facem la scară largă. Avem deja vreo zece cazuri rezolvate anul trecut, care toate au mers foarte bine.
S-a vorbit de un elicopter destinat urgenţelor, care ar urma să ajungă la Timişoara, anul viitor.
Elicopterul, dacă vine, avem loc să-l garăm şi să-l şi utilizăm. Am fost cu o comisie de la consiliul judeţean, am văzut curtea, cu un reprezentant de la Aeroportul Cioca, avem unde să-i facem un hangar, avem loc. În mod cert, ne este util, întotdeauna un elicopter salvează vieţi, ajunge mult mai repede, spre exemplu la Făget. Dacă ni se va repartiza sau nu – asta hotărăşte Ministerul Sănătăţii cu Ministerul de Interne. Noi ni-l dorim şi putem să-l utilizăm. Avem personal. Decât să ţin personalul la Arad, mai bine îl ţin aici, la mine în curte, şi pot să-l folosesc şi la UPU. Acum avem la Arad oameni. Asigură, împreună cu arădenii, turele, acolo ai nevoie de permanenţă, 24 de ore din 24. Este tare bun un elicopter, mai ales dacă vrem să creştem potenţialul turistic al zonei. Dacă cineva îşi rupe piciorul la Muntele Mic, pe pârtia de schi, sau la Crivaia, la Straja chiar, l-ai luat cu elicopterul şi-l aduci la Ortopedie, la Timişoara.
Bugetul spitalului? Unde mai trebuie crescut şi unde mai trebuie tăiat?
Cred că modul în care am găsit construit bugetul spitalului trebuie modifcat. S-au tăiat masiv cheltuieli, pentru că a fost reducerea bugetară, care, din punctul meu de vedere, nu ar fi trebuit aplicată în Sănătate, şi s-au redus masiv cheltuielile de medicamente, dezinfectanţi, materiale sanitare. Din punctul meu de vedere, un spital, pe lângă medici şi asistente medicale, trebuie să asigure medicaţie, materiale sanitare şi să fie curat. Aici mai avem de lucrat şi mai avem multe lucruri de îmbunătăţit. Cu siguranţă, vor creşte bugetele pentru medicamente şi materiale sanitare, reducând din alte zone, de tehnic, din ce-o mai fi.
Oamenii se plâng, de multe ori, de relaţia medic-pacient. Dacă unii medici sunt ca „pita caldă” şi ştiu ce să-i spună pacientului pentru a-l linişti, alţii nu mai au timp de aşa ceva… Cum credeţi că se poate îmbunătăţi relaţia medic-pacient, din acest punct de vedere?
Cel mai mult, în tot sistemul sanitar românesc, suferim din cauza lipsei de comunicare dintre medic şi pacient. Medicii sunt în permanenţă ocupaţi, ba sunt la privat, ba la stat, ba le sună telefonul. Ei îşi fac treaba din punct de vedere medical, operează bine, tratează, dar mecanic. S-a pierdut în sistem latura umană, nu peste tot, e adevărat, dar în cea mai mare parte a sistemului cred că ne-am industrializat prea tare. Situaţia nu e numai la Timişoara, e general valabilă în sistem. Şi modul în care ne plătim cadrele medicale şi faptul că sunt puţine. Trebuie să fie relaxate. Noi am redus personalul pe sistemul sanitar, în special în zona de cadre medii sanitare, care sunt cele mai importante în îngrijirea bolnavului. Salariile nu sunt spectaculoase. Nu poţi să-i acuzi pe oameni că au şi un cabinet privat. Nu ai de ce. Ei trebuie să-şi completeze de undeva veniturile. Din punctul meu de vedere, chestia asta cu stat-privat ar trebui reglementată, la un anumit moment. Dar ei vor trage toţi în privat, ca să-şi asigure veniturile. O poţi reglementa în momentul în care vei creşte şi veniturile personalului medical în spitale. Atunci vei intra într-o competiţie cu sectorul privat.
