Acasă Actualitate “Celula morţii” din Penitenciarul Timişoara, deschisă pentru un ceremonial religios

“Celula morţii” din Penitenciarul Timişoara, deschisă pentru un ceremonial religios

DISTRIBUIȚI

sam-6311 7315În celula-muzeu, supranumită şi “celula morţii” din Penitenciarul de Maximă Siguranţă Timişoara, precum şi în capela stabilimentului se va oficia luni un ceremonial religios în amintirea deţinuţilor politici condamnaţi la moarte în anii ’50 şi care şi-au trăit aici ultimele clipe viaţă. În fiecare an, acest ceremonial comemorativ are loc la data de 9 martie, de Ziua Sfinţilor 40 de Mucenici, când aici revin supravieţuitori ai dramelor din anii postbelici sau urmaşi ai acestora. “La propunerea unei foste deţinute politice, Ileana Silveanu, am decis în anul 2003 ca celula cu numărul 2 să fie transformată în muzeu. Aici au fost amplasate două manechine din sârmă, în zeghe, umplute cu material textil, două tinete şi o placă memorială pe care sunt înscrise numele celor 18 condamnaţi la moarte şi executaţi, dar şi numele călăilor”, afirmă Ioan Băla, managerul penitenciarului. Ileana Silveanu relata că aici erau aduşi doar deţinuţii care urmau să fie executaţi. Printre cei care şi-au petrecut ultima noapte în celula 2 au fost 12 studenţi medicinişti arestaţi în 1952 pentru organizarea şi participarea la manifestări ostile la adresa regimului. “Aceasta era cea mai spaţioasă celulă, în care erau înghesuiţi până la 16-18 condamnaţi. Cei care urmau să fie executaţi erau ‘privilegiaţi’, în sensul că li se dădea porţie dublă de mâncare şi erau scoşi la aer, încătuşaţi la mâini şi la picioare, în curtea puşcăriei, dimineaţa, la răsăritul soarelui, timp de 15 minute. După acest program, reveneau în celula umedă în care erau obligaţi să stea doar în picioare, iar noaptea dormeau pe rogojini puse direct pe ciment”, îşi aminteşte Ileana Silveanu. În ziua execuţiei, condamnaţii erau îmbarcaţi în dube şi transportaţi la periferia oraşului, în Pădurea Verde, unde erau puşi cu spatele la plutonul de execuţie, legaţi la ochi. Deşi mulţi condamnaţi cereau, ca ultimă dorinţă, să-şi vadă familia sau preotul, aceste doleanţe nu le-au fost îndeplinite niciodată. În schimb, mulţi dintre ei, care proveneau din familii credincioase, rosteau sfânta liturghie şi se spovedeau unii altora. Astfel de ceremonialuri dedicate memoriei condamnaţilor la moarte care erai încarceraţi la penitenciarul Timişoara au loc de patru ori pe an: în 9 martie, pe 29 iunie (Ziua Penitenciarului), pe 16 iulie (pomenirea deţinuţilor ucişi la Pădurea Verde) şi pe 14 septembrie (de Ziua Crucii).

Comentarii

comentarii